Povești despre noua forță politică ce “va schimba” România: Famiglia USR Prahova

Articolul acesta este primit pe mail de la un membru USR cu ștate vechi, care este, pur și simplu ultragiat de ceea ce se întâmplă acolo. Nu am modificat nimic din el, nu avem alte cunoștințe despre situațiile prezentate și nu ne asumăm, în nume personal, nimic din cele scrise.

Famiglia USR Prahova

Barna dă declarații la București că scoate colaboratorii și nepotismele din partid și din sistem, dar filiala din Prahova a USR se umple de ei.

Oarecum, atenția mi-a fost atrasă de un articol1, pe care l-am citit înainte de parlamentarele de atunci adică prin 2016. Așa am aflat că George Marussi, care ieșise atunci senator, e nepotul fostului primar de Ploiești, Gheorghe Marussi (ianuarie 1963 – iunie 1966). Ghe. Marussi e comunist cu ștate vechi, ilegalist2 și cu număr mic pe carnetul roșu (foto 1). Dar George senatorul nu a zis nimic despre asta, când s-a prezentat electoratoratului3. Doar că în prezentarea aia a oferit fără să vrea niște informații interesante.

Înainte de a fi primar, între 1953 și 1954, tovarășul Ghe. Marussi a fost secretar de Prezidiu și apoi locțiitor de secretar, în Marea Adunare Națională (M.A.N.), ”Organul suprem al puterii de stat a Republicii Populare Romane”4. Atribuțiile sale din fișa postului erau specificate clar în Constituția din 1952. Ele nu erau deloc mărunte, ci foarte importante pentru România acelor vremuri. ”Dupa adoptarea legilor de catre Marea Adunare Nationala, ele sunt semnate de Președintele si de Secretarul Prezidiului5.

Reeducarea era echivalentul închisorilor, precum cele din Sighet, Aiud și Pitești, iar represiunea împotriva populației atinsese cote maxime. Alături de Ghe. Marussi, în Prezidiul Marii Adunări Naționale, se regăseau tovarășii: Petru Groza (președinte), Mihail Sadoveanu (vicepreședinte) și Liuba Chișinevschi (membru). Ultima era soția lui Iosif Chișinevschi, comunist de frunte și participant la Congresul al V-lea al PCR din U.R.S.S, în decembrie 1931. Raportul Tismăneanu ne spune că Iosif Chișinevschi „reprezenta stalinismul perfect”, ”fiind devotat necondiționat URSS”6. Așa se hotăra destinul României și se stabilea dreptul la viață al cetățenilor ei.

N-a trecut multă vreme și senatorul George Nicolae Marussi, nepoțelul tov. Ghe. Marussi, s-a căsătorit după regulile castei. Soția, Mădălina Iliescu, e și ea fiică de membru de partid. Tata este nimeni altul decât tov.Constantin Iliescu, cel dintotdeauna director general la PETROSTRAR S.A. Iliescu este un personaj cunoscut, atât în lumea petroliștilor cât și în cea politică de dinainte de ’89, prin fosta ”Casă Albă” a Ploieștiului, fiind bun prieten cu Dumitru Balalia7. Balalia îl cunoaște și el foarte bine pe bunicul Ghe. Marussi, atât din ipostaza de deputat în M.A.N., cât și din aceea de prim secretar al comitetului regional Ploiești.

Pe Constantin Iliescu Revoluția din ‘89 îl găsește la ”Casa Albă”, în structurile PCR. Anterior acestei „performanțe”, Iliescu fusese angajatul I.P.F.E., adică viitorul PETROSTAR pe care avea să-l conducă. Firma avea ca domeniu principal de activitate proiectarea a tot ceea ce era necesar, pe teren, de la gura sondei până la poarta rafinăriei. Un aspect foarte important este că toate firmele care exploatau rețeaua de colectare a petrolului și făceau prelucrarea primară, aveau nevoie de acest proiectant, pentru ca în baza unei retehnologizări fictive, zestrea din aceste conducte să poată fi trecută la pierderi și, în buna tradiție românească, furată.

În acea perioadă, societatea comunistă multilateral dezvoltată se destrăma. Majoritatea românilor erau săraci, salariul mediu fiind undeva la 80-120 dolari/lună, până în 1999. Profitând de asta, tov. Iliescu a propus privatizarea firmei PETROSTAR prin metoda Mebo. (foto 4). Aici a intrat în peisaj tovarășului Cristocea, fost reprezentant CAER pentru Romania pe probleme de petrol. Dar la nici un an după înființarea PETROSTAR, cei doi activiști s-au certat, așa că în 1992, din PETROSTAR se desprinde o nouă firmă numită Consproiect 928

Tov Iliescu, care era directorul general din vremea aceea, organizează un vot între salariați privind viitorul PETROSTAR. Majoritatea respinge privatizarea, dar Iliescu reia votul până când rezultatul iese pe placul său. Că doar contează cine numără. Așa are loc primul furt masiv și se vând rapid, către salariați, aproximativ 100.000 de acțiuni, în condițiile în care patrimoniul firmei era mult subevaluat, în vremea aceea, din cauza inflației și a lipsei comenzilor sustenabile. Pe timpul acela, valuta era concentrată la Bancorex, care a acordat împrumuturi preferențiale și volatile care au dus la falimentarea instituției.

Consiliul de Administrație al PETROSTAR era condus tot de tov. Constantin Iliescu. Așa că se împrumută masiv la Bancorex, pentru mărirea capitalului social. Asta generează o diminuare a influenței acționarilor inițiali, adică salariații. Era vremea lui 1992 când Caritasul era în vogă, piața de capital nu era reglementată, iar delictul de abuz de încredere nici nu exista. Profitând de toate astea, tov. Constantin Iliescu face multe inginerii financiare și ia PETROSTAR pe persoana fizică. Din trecutul lui de tovarăș, Iliescu știa foarte bine că statul român va lăsa banca să dea faliment iar datoriile vor fi șterse.

Privatizarea firmei a fost realizată prin înșelarea încrederii oamenilor. Inițial au fost emise acțiuni, FPS 40% și FPP restul. Apoi cele 40% rămase la FPS vor fi răscumpărate de cei care vor deveni acționari majoritari. Acțiunile salariaților au fost răscumpărate de tov. Iliescu prin tot felul de presiuni și propuneri prin care oamenii erau amenințați că rămân fără serviciu. Politica salarială era dusa așa încât oamenii sa nu aibă suficienți bani.

De câte ori salariații erau nevoiți să își vândă cupoanele, familia Iliescu avea mereu cele mai bune explicații, ba că știa mai bine ce să facă cu ele, ba că oricum are majoritatea cupoanelor și influențează orice decizie a PETROSTAR și că salariații nu contează. Prin șantajul ăsta economic, acționarii au ajuns să piardă tot în favoarea familiei Iliescu. Tov Iliescu nu s-a oprit aici și a aplicat o metodă mult mai dură, inventarea unor motive de culpă profesională angajaților și amenințarea cu desfacerea contractului de muncă. Oamenii speriați cedau acțiunile pentru a putea sa își mai păstreze locul de muncă, fie și pentru un timp scurt.

În 1994, după ce a preluat în întregime a PETROSTAR, Iliescu și-a instalat soția în funcția de manager. Actualul senator George Marussicare tocmai termina Universitatea de Petrol și Gaze în 1993. Imediat după asta, s-a angajat la firma socrului9 unde a făcut devenit rapid un carierist de succes: în trei ani a trecut de la inginer tehnolog la ”primul contact cu firma Petrolite” căreia PETROSTARUL i-a făcut intrarea în România. În 2008, după ce Petrolite este cumpărată de Baker Hughes, George Marussi e trecut rapid pe funcția director şi reprezentant legal pentru România. Useristul George Marussi nu a reușit mai nimic pe plan politic. Ba a mai făcut și partidul de râs când a fost întrebat de Digi 24 la emisiunea ”România furată”, ce lege a votat și a zis că “nu știe”.10 Asta nu l-a clătinat din funcția pe care o deține de președinte al filialei județene USR Prahova. Am aflat din întâmplare11. Asta m-a făcut să caut să văd daca Marussi mai deține și alte funcții în partidul ăsta și am aflat că e membru și în conducerea centrală a partidului adica la Biroul Național al USR și se mai ocupă și de Secretariatul General al partidului. Un mic baron local, momentan în opoziție a cărui fiică este membră a USR București iar fratele s-a înscris la filiala Câmpina.

Soția senatorului, Mădălina, a fost și ea prin două partide, odată PNL și apoi PLUS, partidul lui Cioloș. În vara asta, Mădălina a fost adusă de sotul ei în USR Ploiești și s-a înscris repede pe lista de propuneri pentru consilieri locali. Ea a ajuns si coordonator de traininguri pentru ceilalți consilieri de pe listă. La fel ca soțul ei, Mădălina Marussi a lucrat și ea numai în locuri favorizate adică la Inspet, Conpet, cu salariu foarte mare. Asta am aflat-o din declarațiile de avere. De ceva timp s-a mutat la firma Bocard, prin influența soțului și a tatălui ei, dar și cu ajutorul administratorului firmei, Adrian Nicolae.

Poziția ocupată de ea este de ”pipe line”, chiar dacă specializarea sa e în tehnologia prelucrării petrolului. Adică trebuie să realizeze proiecte de interconectare între diverse exploatări și stații petroliere. Activitatea ei este de fapt realizarea de PUG-uri si PUZ-uri la comandă, cu dedicație, pentru a permite exproprieri, iar țelul este să ajungă consilier local în Ploiești ca să facă parte din comisia care va favoriza lucrurile astea.

Un personal important în caracatița USR de Prahova este Felix Bulearcă. Felix a absolvit și el UPG și a fost coleg de generație cu George Marussi. După numai doi ani la schelă la Băicoi, Felix a ajuns să lucreze la început de 1990 în M.A.I., la pompieri. Asta s-a întâmplat cu ajutorul lui taică-său Petre Bulearcă. Petre s-a pensionat în 1989, cu gradul de locotenent colonel din cadrul Inspectoratului Județean Prahova, Serviciul 1, Biroul 112. Tovarășul Petre Bulearcă nu a fost altceva decât un securist care s-a ocupat cu îngrădirea drepturilor și libertăților omului, adică a bătut oameni, i-a amenințat, i-a torturat și i-a închis.

Așa spun atribuțiile din fișa postului tovarăsului Petre Bulearcă: ”verifica starea de spirit a populației, audierea și colportarea știrilor transmise de posturi de radio reacționare, comentarii ostile la adresa orânduirii socialiste din țara noastră”, ”măsura avertizării” (foto 5) sau ”racolarea de informatori”.13

Felix Bulearcă a făcut carieră în M.A.I., ca purtător de cuvânt la ISU Prahova. În scurt timp a ajuns lucrător în minister, dar și la Asociaţia Sportivă a Pompierilor din România (ASPR). Poate nu știți dar asociația asta e cea care a luat bani, inclusiv de la Colectiv14 (foto 6). După tristul eveniment, la numai câteva luni, Felix Bulearcă s-a pensionat la o vârsta la care alții nici nu visează. El și-a găsit o nouă pasiune, politica și a intrat în USR Ploiești. Și aici i-a mers foarte bine. La scurt timp, soția lui Felix a preluat contabilitatea USR România, la recomandarea membrului în Biroul Național al USR adică George Marussi.

În scurt timp, Adela Bulearcă a devenit membru USR Ploiești iar Felix Bulearcă a ajuns rapid vicepreședinte al USR Prahova și pe listele de candidați ale consilierilor județeni ai USR pentru 2020. Ca o ironie, Felix a fost și coordonatorul campaniei Oameni Noi în Politică15.

SIB Expert Consulting SRL e deținută de soții Bulearcă, în procent de 45% Felix și 55% Adela. Pe lângă contabilitatea USR National, firma a pătruns și în zona fondurilor UE. În 2017 a câștigat un contract prin atribuire directă, cu Asociația ARES’EL. Valoarea lui a fost de 163,7 euro. Contractele fără licitației au curs după aceea: servicii de contabilitate, afișe, pliante, tricouri, broșuri, prelucrare imagini. Valoarea lor a fost de 95.828 euro în numai patru luni (vezi foto 7)

Filiala Prahova-Ploiești a USR nu e lipsită nici de familii dar nici de nepotisme. Aici a ajuns și consilierul președintelui Barna, Mihai Sandu. La numai 29 de ani, Sandu are o carieră bogată în spinare: Administrația Prezidențială, Ministerul de Externe, Parlamentul României (de două ori), președinte de ONG cultural-științific ”Spirala Cunoașterii”, coordonator de echipă de proiecte în cadrul Fondului Internațional pentru Cooperare și Parteneriat al Mării Negre, consilier parlamentar al deputatului și președintelui USR Dan Barna, Secretariatul General al USR cu jumătate de normă dar și vicepreședinte al filialei USR de Prahova (foto 8).

Ascensiunea rapidă a tânărului Sandu Mihai, care a avut ca pornire vârsta de 22 de ani se datorează mamei sale al cărei nume este diferit de al fiului. Mama se numește Alexandrina Andronescu și deține firma SANTOP STAR SRL. Profilul este de lucrări și servicii topo cadastrale, iar între 2010 și 2018, a beneficiat de 125 de contracte prin atribuire directă, cu o valoare totală de 482.756 euro16. Toate astea în diferite comune prahovene: Aluniș, Boldești Grădiștea, Brazi, Bucov, Ceptura, Cocorăștii Mislii, Dumbrava, Izvoarele, Rîfov, Valea Călugărească. La ele se adaugă și Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație. Nu a contat partidul de la putere. Firma a mers bine indiferent de mandatele PSD sau PNL. Primăriile PSD au dat 167.700 euro, iar cele PNL vreo 315.056 mii euro (Foto 9).

Pentru ca filialele Ploiești și Prahova să nu fie „puse în pericol”, George Marussi și susținătorii săi au fixat un filtru de selectare a membrilor. Famiglia e înmulțită cu ajutorul angajaților din firmele din domeniul petrolier. În felul ăsta baronizarea e completă și majoritatea e asigurată!

Exemplele sunt multe: Magdalena Trofin, angajată la Baker Hughes, fost director George Marussi. Ea a fost promovată ani de zile în toate structurile de conducere ale filialei județene și locale, dând dovadă de un angajament rar întâlnit. Cristian Apostol președinte de filială la Păulești. Angajat tot la Baker Hughes, s-a înscris pe listele partidului și aspira la funcția de președinte al Consiliului Județean Prahova sau măcar consilier județean. Cristian Luca a fost angajat PETROSTAR (firma socrului senatorului tov. Iliescu Constantin), Inspet și Conpet. Și el e interesat de o candidatură la funcția de președinte de Consiliu Județean sau consilier județean. Cristinel Ionuț Purice angajat tot la Baker Hughes. Este membru la filiala Tîrgșoru Vechi. Purice a vrut doar în Comisia de Arbitraj la USR Prahova. Mihai Stanciu angajat la PETROSTAR. Este membru în Biroul Local Ploiești. Cătălin Mihai lucrează tot în domeniu petrolier. Este rudă cu familia Erbașu și membru in biroul local al USR Ploiești.

Cam așa arată USR Prahova cu ”oamenii noi”, ăia care ”n-au făcut politică niciodată.” O “famiglie” de excepție cu adepți cărora li s-au promis funcții de primari, consilieri, parlamentari. Cu cine mai salvăm noi România în cazul ăsta?

5 Constituția Republicii Populare Romane 1952, Art. 37

6 Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raportul Tismăneanu, pag. 650,http://old.presidency.ro/static/rapoarte/Raport_final_CPADCR.pdf

7 Dumitru Balalia (1911-1993), membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, ulterior Partidului Comunist Român. Deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile 1952 – 1975. Prim-secretar al comitetului regional Ploieşti până în 1968.

8 Cristocea avea sa moară peste câțiva ani, iar fiica dumnealui va moșteni Consproiect 92

13 Idem., pag 3 și urm

Related posts

Leave a Comment

four × five =