O carte, o poveste! Zece negri mititei

Considerat de mulți ca fiind cel mai bun roman polițist al Aghatei Christie, Zece negri mititei are, fără îndoială, o intrigă extrem de interesantă și un deznodământ aproape imposibil de anticipat. De altfel, cazul este prezentat ca făcând parte dintre cele nerezolvate de poliție.
Judecătorul Wargrave, Vera Claythorne, Philip Lombard, Emily Brent, generalul Macarthur, doctorul Armstrong, Anthony Marston și inspectorul Blore sunt invitați pe Insula Negrilor, în Devon. Este o insulă nelocuită, despre ai cărei proprietari s-au facut multe speculații fără să se știe vreodată cine sunt aceștia cu adevărat. Fiecare dintre musafiri primisese câte o scrisoare de invitație care dovedea că autorul îi cunoștea suficient de bine căci toți fuseseră tentați, într-un fel sau altul, să plece în această expediție în necunoscut.
La vila modernă și luxoasă de pe insula îi întâmpină majordomul și soția acestuia, familia Rogers. Li se comunică că proprietarul, un oarecare domn U.N Owen, nu a sosit dar sunt invitați să se instaleze în camerele care le sunt deja pregătite. În atmosfera destinsă de dupa cină, majordomul pornește, asa cum stăpânul său i-a cerut, gramofonul. O voce necunoscută îi acuză pe toți cei prezenți de crime comise în trecut. Sunt crime care nu au fost pedepsite din lipsă de probe iar ei sunt criminalii împotriva carora nu au fost destule dovezi sau care nu au fost, pur și simplu, suspectați și care sunt în libertate. Deși fiecare se simte dator să explice sau să se disculpe atmosfera devine din ce în ce mai apăsătoare.
Foarte curând, oamenii încep să moară, pe rând, în condiții bizare, de neînțeles și în acelasi fel în care mor negrii în versurile unei poezii pentru copii care se află înrămată în fiecare dintre camerele vilei. Cei rămasi se acuză, fără încetare, între ei. Ultimii doi se suspectează unul pe celalalt. Vera Claythorne îl împușcă pe Philip Lombard și apoi se sinucide în camera sa, în care i se pregătise o spânzurătoare.
Alertată, poliția găsește cadavrele celor care au plătit, în sfârșit, pentru crimele lor. Nicio ipoteză nu stă în picioare, nu se găsește niciun indiciu despre cel care a făcut dreptate în afara legii. Găsită într-o sticlă plutind pe mare, si trimisă apoi Scotland Yard-ului, mărturisirea scrisă a asasinului explică, la final, derularea evenimentelor făcând lumină în acest caz.
Lectură plăcută!