Cât de gravă este epuizarea mentală și ce consecințe are? Cum intrăm într-un cerc vicios până ne „ardem” până la Sindromul Burnout? Ce este Burnout, cât de grav și cum poate fi evitat?
„Cât de gravă este epuizarea mentală?” poate părea o întrebare absurdă atunci când suntem dependenți de muncă, iubim ceea ce facem, petrecem chiar și 16 ore la birou… și nu ne dăm seama că ceva este în neregulă. Avem satisfacții materiale și nu numai, suntem recunoscuți de șefi, avem un statut, ne-am luat casă, mașina mult visată, ne permitem orice lux. Dar nu avem timp. Nu avem timp pentru familie, nu avem timp pentru prieteni, nu avem timp pentru noi. Nu avem timp, căci avem timp doar pentru muncă. De multe ori, munca în exces este și o formă de evadare. Unii se refugiază în muncă pentru că nu le place să meargă acasă, unde îi așteaptă fix nimeni; alții stau peste program că acasă nu-i așteaptă cine ar vrei ei, ci…
Dar știați că tocmai această muncă în exces dăunează grav sănătății? Acesta este un semnal de alarmă pentru orice obsedat de muncă, acea persoană care trăiește doar pentru muncă. Cine se regăsește, dar nu recunoaște…?
Chiar și cele mai bune locuri de muncă pot duce la Burnout, epuizare profesională și apoi epuizarea mentală, fizică… Adică „te arzi”, asta înseamnă Burnout. Cu cât muncești mai mult și cu cât ești mai motivat să reușești, cu atât mai ușor este să intri într-un cerc vicios care va duce la epuizare profesională, acest Sindrom Burnout.
Practic, te bucuri că ai un job mega cool, îți place tot ce faci, ai un statut…, dar nici nu-ți dai seama că muncești non stop și ajungi să trăiești doar pentru job. Nu, ia o pauză și privește în oglindă! Ce vezi? Pe cine? Pune stop și fă-ți o listă de priorități.
Vestea îngrijorătoare este că procentul de populație ce suferă de acest burnout este într-o creștere rapidă – la fel ca în cazul tehnologiei moderne – și linia dintre ”serviciu” și ”acasă” devine tot mai greu de observat. În timp, se șterge.
Potrivit unor cercetări efectuate de American Psychological Association și de National Opinion Research Center at the University of Chicago, rezultatele sunt următoarele:
Un sondaj realizat de Society for Human Resources Management (SHRM) a scos la iveală faptul că ”epuizarea profesională” a fost unul dintre principalele motive de demisie în rândurile populației angajate.
Sindromul Burnout îți poate lua chiar și ce ai mai de preț, chiar dacă iubești ceea ce faci, dacă te pasionează munca. Arianna Huffington, de exemplu, aproape că a avut o astfel de experiență atunci când aproape și-a pierdut un ochi din cauza epuizării profesionale. Muncea atât de mult încât, din cauza oboselii, a leșinat lovindu-se cu fața de birou. Impactul a fost atât de puternic încât și-a fisurat osul în zona obrazului și a avut nevoie de patru copci la ochi.
“Mi-aș dori să dau timpul înapoi și să-mi spun mie însămi că performanțele nu pot asigura o viață liniștită, împlinită. Dimpotrivă, atunci când viețile noastre sunt împlinite, când petrecem timp de calitate pentru reînnoire, pentru înțelepciune, pentru dăruire, atunci apar și performanțele pe care ni le dorim. Dacă aș fi știut toate acestea, nu aș mai fi trăit experiențe neplăcute cauzate de stress inutil și de epuizare dusă la extrem” , povestește Arianna Huffington.
Pare incredibil, dar se întâmplă. Nu, în niciun caz workaholicii, obsedații de muncă sunt doar prin filme. Pe vremuri, se numeau stahanoviști.
Există și situații când locul de muncă îți oferă doar muncă, nu și satisfacții materiale. Și atunci alergi pe rotiță ca șoricelul și nu te alegi decât cu frustrări, pierdere de energie, dezamăgire… Nu, nimeni nu îți va înălța vreodată vreo statuie. Nici n-ai avea ce face cu ea.
Potrivit Dr. Travis Bradberry, de cele mai multe ori, Sindromul Burnout rezultă dintr-o neconcordanță între input și output la locul de muncă; te simți epuizat atunci când simți că investești mai mult decât ceea ce primești. Uneori aceasta se întâmplă atunci când un loc de muncă nu este recompensat suficient și nu pentru că nu ai avea grijă de tine. Adică doar muncești.
Înainte de a trata și chiar de a preveni, ai nevoie să știi cum să recunoști semnalele de alarmă astfel încât vei avea suficiente informații pentru a acționa în timp util. Printre semnalele de alarmă transmise de organism se numără: problemele de sănătate, dificultățile la nivel cognitiv, dificultățile în relațiile personale și profesionale, imposibilitatea deconectării de la muncă în momentul în care suntem deja acasă, oboseala, negativismul, insatisfacția ori satisfacția scăzută, pierderea motivației, scăderea performanțelor, lipsa îngrijirii propriei persoane.
Ei bine, cât vă regăsiți în aceste simptome? Și dacă vă regăsiți x%, cât credeți că mai rezistați până la ardere? Luați o pauză, mergeți în natură, ascultați muzică, meditați și stabiliți-vă acele „DE CE?” pe care cu toții le avem. Apoi faceți liste de priorități și imaginați-vă ce ați lua cu voi pe o insulă pustie? Unde vă vedeți peste 10 ani și cum? De ce este important să lucrez non stop… De ce nu am viață personală? De ce îi fac nefericiți pe membrii familiei? De ce nu am timp pentru cei dragi?
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.