Ce filme pot fi vizionate la Netflix şi HBO GO – Recomandari

E pandemie, România e în scenariul 3 de lucru cu COVID-19 şi trebuie să stai acasă. Dacă tot ai plătit abonamentele până acum la Netflix şi HBO, e timpul să te bucuri de ele ca de cinema. Aşa că ţi-am făcut o listă cu producţii care, pe de o parte, nu te vor plictisi şi, totodată, te vor învăţa câteva lucruri despre lume.

Netflix e cel mai mare jucător din piaţa de video on demand din lume. A mizat constant pe seriale, prelungite pe cel puţin două sezoane. De cealaltă parte, HBO e o companie mare, dar spartă în tot felul de entităţi.

În România avem HBO Go, platforma on demand care-i ceva mai limitată decât cea din Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii. Serialele noi apar şi în România, e mai greu însă cu accesul la filme noi.

Chiar şi aşa, cu o platformă şi cu una care a mizat mai mult pe curatoriat şi filme cu supereroi, tot am găsit de-o listă interesantă pentru care merită să te izolezi în casă cu suficient popcorn şi ceva de băut.

Am pus şi câte un serial de pe fiecare platformă. Stai liniştit, sunt seriale limitate la un singur sezon, ca să nu te las cu regretul că trebuie să aştepţi continuarea. Iar dacă vrei ceva nou, care-i de cam o săptămână în top 10, aruncă o privire şi pe „Spenser Confidential”.

Ce să vezi pe Netflix

Uncut Gems / 2 ore şi 15 minute

Îţi zic de la început că o să urăşti sau o să iubeşti acest film. E cu Adam Sandler şi asta s-ar putea să te facă să-l urăşti. Dar n-ar trebui. Spre deosebire de comediile lui uşoare şi pe alocuri stupide, producţia de acum e în altă ligă. A intrat direct pe Netflix şi are un final pe care nu l-ai fi prevăzut niciodată într-un film cu Sandler.

Ţi-aş da spoiler din final numai ca să înţelegi de ce merită să-l vezi. Altfel, e un film în care se înjură mult – în engleză, un evreu patron de amanet bagă la pariuri toţi banii pe care îi face, are o căsnicie eşuată şi vrea să dea o ultimă lovitură.

Bine, la cum şi-a dus viaţa până la 40 şi ceva de ani cu siguranţă n-ar fi ultima. Dar e una masivă.

Afacerea Est / 1 oră şi 27 minute

Te-ai găsit vreodată într-un moment în care n-ai putut să le explici străinilor ce-i cu România? E în regulă, acest film te învaţă să rezumi perfect situaţia de la noi, din est. Ba o zice un personaj din film la un moment dat: „Aici nu e Europa aia pe care o cauţi tu. Aici e Europa de… EST”.

Practic, un tip specializat în muzică şi voce într-un cor de amatori vrea să facă bani cu o afacere de bişniţă. Dintr-una într-alta se combină cu un tip mai în vârstă care dă pe afară de idei. Pe drum culeg un şofer alcoolist care ar vrea şi el să facă bani.

În film se bea mult, se vorbeşte în moldoveneşte, că totul se întâmplă în Republica Moldova, iar tipului cu idei chiar îi ies unele dintre ele. Dacă vrei încă un motiv să te uiţi, e bine să ştii că acţiunea e fixată în vremea griperi aviare. A fost epidemie şi atunci, chiar dacă nu atât de grav ca acum.

În fine, ce-ai aici e un mix de tipul „Wes Anderson după şase luni în Vaslui şi mulţi litri de votcă proastă”.

The Shawshank Redemption / 2 ore şi 22 minute

Filme şi seriale despre închisoare s-au tot făcut, dar nu ca ăsta. Morgan Freeman e „vieţaşul” care ştie tot ce mişcă în penitenciar şi are câteva lecţii pentru noii veniţi. Între el şi Andy Dufresne se leagă o prietenie ciudată, dar trainică, şi asta-i ţine în viaţă până când fiecare e eliberat într-un fel sau altul.

Unul iese la finalul pedepsei, altul îşi face singur drumul spre libertate, după ce-a fost închis pe nedrept. Dacă n-ai apucat să vezi până acum filmul – e din 1994 – e o ocazie perfectă. Dacă l-ai văzut, te lasă iar cu o lecţie importantă: în închisoare, timpul are prostul obicei de-a sta pe loc, ceea ce societatea din afara ei nu face.

Snowpiercer / 2 ore şi 6 minute

În 2020, regizorul sud-coreean Bong Joon Ho a dat lovitura cu „Parasite” şi-a luat primul Oscar pentru cel mai bun film dat unei producţii străine. Şi Bong e obsedat de stratificarea socială, de la cei mai săraci la cei mai privilegiaţi.

Poate e şocantă abordarea din „Parasite”, dar înainte de filmul acesta a avut altul şi mai dur: „Snowpiercer”. Stratificarea e aici făcută într-un tren: la coadă săracii, la capăt, dumnezeul locomotivei şi al tuturor.

Laitmotivul umanităţii, aşa cum ne-a demonstrat istoria până acum, e că cei de la coadă vor să ajungă sus. Aşa fac şi aici. Nu toţi reuşesc şi, mai ales, nu toţi vor supravieţui acestei încercări. Dar într-un univers post-apocaliptic, mai rămâne altceva de încercat?

The Big Short / 2 ore şi 10 minute

„Short” e din jargonul bursei şi presupune că poţi miza că acţiunile se duc la vale. În criza economică din 2008 miliarde de dolari s-au evaporat de pe bursă, dar la fel de bine miliarde de dolari s-au dus în buzunarele celor care au prevăzut că totul se va prăbuşi. Au mizat pe pierdere şi-au ieşit în câştig.

Ce face acest film cu iz de documentar e să urmeze câteva poveşti ale celor care, prin metode diferite, au identificat o problemă cu domeniul imobiliar.

E şi-un moment excepţional în film, când se duc să verifice dacă sistemul de creditare pentru imobiliare chiar a scăpat de sub control. Şi-l descoperă pe un tip care le dezvăluie că până şi un câine a putut obţine împrumut. Sigur, nu de capul lui, ci pus de stăpân pe documente.

Fie şi doar pentru modul ironic de-a trata momentul crizei e de văzut. Pe alocuri o să fie greu de urmărit definiţiile termenilor de pe bursă, aşa că îţi recomand subtitrarea în română.

Serial bonus: The Spy / 6 episoade

Aşa cum Adam Sandler face o figură frumoasă în „Uncut Gems”, aşa face Sacha Baron Cohen aici. E o mini-serie dedicată unuia dintre cei mai cunoscuţi spioni israelieni. Eli e trimis în misiune în Siria, unde va fi şi ucis (dar ăsta nu e spoiler, e istorie).

Între momentul recrutării şi uciderea în piaţa publică, Eli trece prin cele mai ciudate momente. Ajunge să dezvolte şi să trăiască destul de ancorat în viaţa paralelă din Siria, unde e un respectat om de afaceri.

Ce să vezi pe HBO Go

Un pas în urma serafimilor / 2 ore şi 21 minute

E poate cel mai echilibrat film românesc din ultimii zece ani. Are ceva umor, are un mediu absurd în care se desfăşoară acţiunea (biserica), are ceva nuditate şi un fel pragmatic de-a distruge vieţile personajelor.

De la început până la final, filmul urmăreşte povestea lui Gabriel, un adolescent care intră la teologie. Ţinta e să ajungă preot, doar că universul în care se regăseşte e mai degrabă al unei închisori în care preotul şef se vrea un spion cu deprinderi de dictator. Pe alocuri îi iese.

Şi filmul te lasă cu acest citat în minte: „Dacă vezi, nu spui. Dacă spui, nu scrii. Dacă scrii, nu semnezi”.

Salyut-7 / 1 oră şi 54 minute

În urmă cu câţiva ani a făcut ceva valuri filmul „Gravity”. Doi astronauţi prinşi pe orbita Pământului. Filmul „Salyut-7” e la fel minus drama artificială de Hollywood şi nume mari ca Sandra Bullock sau George Clooney.

E cu ruşi care n-au timp de lacrimi, că revenirea pe Pământ e mai importantă. La fel de important e şi că filmul e inspirat dintr-un eveniment real pe care ruşii, în buna lor tradiţie, au încercat să-l ascundă până când a scăpat cu totul de sub control.

Aşa că unul dintre cosmonauţii trimişi în spaţiu face cel mai estic şi rusesc lucru posibil: trece peste protocol şi riscă totul ca să obţină controlul unei staţii spaţiale. Şi nici măcar nu-i asta partea grea.

Brexit / 1 oră şi 33 de minute

Brexit a venit, a trecut, iar Marea Britanie încearcă să-şi facă un fel de viitor în afara Uniunii Europene. Asta e realitatea. În film, acţiunea e înainte de votul din 2016 şi cum un om determinat, ajutat de alţii cu diversele lor interese, a reuşit nu să transforme Brexitul în realitate, ci să profite de voturile celor cărora nici nu le-a trecut prin minte să voteze.

„Brexit” e timpul acela de film la graniţa ficţiunii cu realitatea, dar tot te lasă cu impresia că realitatea e mai suprarealistă decât ce ţi-ai putea imagina. Avem însă producţia asta şi în ea poţi vedea cum, până la vot, cetăţenii pot fi mânaţi ca o turmă de oi într-o anumită direcţie care n-are nicio legătură cu ideea de democraţie, ci doar cu emoţie.

Sigur, nu-i o noutate, doar tehnicile de persuasiune din film sunt o noutate.

Deadwood / 1 oră şi 46 de minute

„Deadwood” a fost, până la acest film, un serial vag popular la începutul anilor 2000. Pe fondul unei nostalgii şi unei nevoi de sinteză a apărut şi filmul.

Continuă povestea din serial, dar o poţi prinde din mers. Oricum, lucrurile se întâmplă la zece ani după evenimentele din serial şi ce ar trebui să te intereseze e că are ceva cowboy, un stat american care abia şi-a câştigat acest statut, iar Statele Unite ale Americii cu totul sunt în formare şi definitivare.

Altfel, ca fundal, ai tot felul de rivalităţi mărunte şi bărbaţi care se chinuie să vorbească cu un oarecare accent vechi.

Lajkó, ţigan în cosmos / 1 oră şi 30 minute

Da, ştiu, e încă un film cu spaţiu şi aventuri spaţiale. Dar spre deosebire de precedentul acesta e o comedie neagră numai bună să priveşti lucrurile şi din alt punct de vedere.

Cum ar fi fost dacă, de fapt, prima fiinţă în spaţiu n-ar fi fost un câine (Laika), ci un om? Şi să fi fost, eventual, din regiune: Ungaria, România sau Bulgaria.

Aşa ajunge Lajos Serbán, cunoscut de toţi ca Lajkó, să fie candidat pentru spaţiu.

Serial bonus: Loudest Voice / 7 episoade

Indiferent ce-ai crede despre televiziunile de ştiri de la noi, gândeşte-te că sunt ca nişte copii de grădiniţă. În serialul „Loudest Voice” afli cum e o televiziune care tocmai a terminat facultatea şi-a dat la şcoala doctorală de manipulare în masă.

Se numeşte Fox News şi, pe alocuri, seria asta e o ficţiune. În centrul atenţiei este Roger Ailes, care a reuşit în aproape 10 ani să creeze cea mai gălăgioasă şi urmărită televiziune de ştiri din SUA.

De-a lungul celor şapte episoade ai ocazia să vezi ce tehnici foloseşte ca să deformeze discursul public, cum e atacat Barack Obama până când Rupert Murdoch cade la pace cu el, dar şi cum poate arăta un mediu toxic de muncă.

Serialul se mai remarcă prin ceva: cum alegi angajatul potrivit, când tu vrei, de fapt, să creezi nu neapărat televiziune de informare, dar televiziunea care îşi generează subiectele şi trage de ele până când nu mai e nimic acolo decât o carcasă golită de sens.