Maria Popescu a rămas în istoria Elveției drept prima femeie condamnată la închisoare pe viață. Avea doar 25 de ani când a fost arestată, iar numele ei a ajuns pe prima pagină a ziarelor după acuzațiile că și-ar fi ucis soacra și menajera și că ar fi încercat să-și otrăvească socrul, fost ministru al Justiției din România, Stelian Popescu.
Dosarul a stârnit o fascinație uriașă. La proces, oamenii așteptau ore întregi la intrare pentru a o vedea și pentru a asculta detalii despre dispariții de bani, chei false, relații ascunse și otrăviri cu Veronal. În România, cazul a rămas aproape necunoscut, însă în Elveția a devenit unul dintre cele mai comentate procese ale perioadei postbelice.
Maria Popescu se născuse la București, pe 4 septembrie 1919, cu numele Marioara Câmpeanu. Provenea dintr-o familie extrem de bogată. Tatăl ei, Toma Câmpeanu, făcuse avere din exploatările petroliere de la Ochiuri-Răzvad, iar rudele sale erau cunoscute pentru stilul extravagant de viață. Familia își permitea luxul vremii, de la automobile rare până la evenimente mondene spectaculoase.
Unul dintre frații lui Toma Câmpeanu era Dumitru, tatăl lui Radu Câmpeanu, cel care avea să devină după 1989 fondator al PNL și candidat la Președinția României. Marioara a crescut într-un mediu privilegiat, însă copilăria ei a fost una retrasă. În amintirile sale, spunea că cele mai fericite momente le-a trăit la moșia familiei de la Merișani, unde alerga călare pe iapa albă primită cadou la 16 ani.
În Capitală, locuia într-o casă boierească de lângă Cișmigiu. A urmat școala fără entuziasm, a luat bacalaureatul și și-a continuat studiile la Școala de Arte Frumoase. Despre ea însăși scria că era impulsivă, încăpățânată și greu de stăpânit.
La 17 ani, a intrat în lumea bună a Bucureștiului. Participa la baluri, recepții și evenimente elegante, purta haine rafinate și se plimba cu mașina luxoasă a tatălui său. În acea perioadă l-a cunoscut pe Victor Popescu, fiul influentului Stelian Popescu.
Curând, tânărul a cerut-o de soție. Maria avea să spună mai târziu că a acceptat mai ales pentru a-și sfida tatăl, care îl considera pe Stelian Popescu „unul dintre cei mai mari bandiţi pe care i-a cunoscut România”. Nunta a avut loc pe 12 aprilie 1942, în prezența a sute de invitați.
Viață de lux în Elveția, amant celebru și începutul tragediei
Spre finalul aceluiași an, temându-se de evoluția războiului, Stelian Popescu și-a trimis fiul și nora în Elveția. Le-a încredințat o parte din avere, în aur și titluri de valoare. Odată ajunsă acolo, Marioara a devenit Maria. Cei doi soți s-au stabilit mai întâi la Berna, apoi la Geneva, într-un apartament elegant de pe strada Beaumont.
În memoriile sale, Maria scria: „Încă de la începutul căsătoriei mele, mi-am dat seama că nu sunt fericită, dar că trebuia să dau impresia că sunt fericită”.
După numai un an și jumătate, mariajul era deja compromis. Ea susținea că Victor nu își dorea copii și că de atunci nu i-a mai fost cu adevărat soție. Maria ducea o viață mondenă. Frecventa cazinouri, cluburi și cercuri selecte. Îi plăceau hainele scumpe, bijuteriile și luxul.
„Mi s-a reproşat că-mi plac rochiile frumoase, bijuteriile frumoase, mobilele frumoase, într-un cuvânt – luxul. Dar cu ce puteam să mă înconjor, de vreme ce soţul meu îmi refuzase dorinţa de a fi înconjurată de copii?”, se apăra ea.
Tot atunci s-a reîntâlnit cu vărul ei, Dinu Ranetti, venit în Elveția pentru tratament. În același timp, în februarie 1944, la Davos, l-a cunoscut pe François Turrettini, tânăr medic dintr-o familie veche din Geneva, care avea să-i devină amant.
Relația lor a început în aprilie 1944. Turrettini a declarat ulterior că s-a apropiat de ea „pentru că era căsătorită, iar eu detestam căsătoria”, însă în cele din urmă s-a îndrăgostit de româncă.
În aceeași perioadă, socrii ei au ajuns și ei în Elveția. Lelia Popescu, bolnavă de cancer, venise pentru tratament, iar familia s-a mutat împreună în apartamentul de pe Beaumont. Atmosfera s-a degradat rapid. Maria mărturisea că detesta familia în care ajunsese și mediul în care trăia.
Au început apoi disparițiile misterioase. Din vila de vacanță a familiei au lipsit cearceafuri, prosoape și alte obiecte. Din sertare încuiate au dispărut sute de monede de aur. Mai târziu au fost furați bani din casete și portofele. Unele furturi nu au fost reclamate imediat, de teamă să nu izbucnească scandaluri.
În timpul anchetei, Dinu Ranetti a declarat că, la cererea verișoarei sale, i-a procurat chei false. Maria a negat acuzația. Alte plângeri au venit și din partea unor cunoscute care reclamau dispariția unor obiecte prețioase.
Întrebată de unde avea bani pentru stilul de viață extravagant, Maria a susținut că părinții îi trimiseseră din România borcane cu untură în care erau ascunse sute de monede de aur. În sala de judecată a explicat: „Se aflau pe fundul vaselor, învelite în pergament. Am scos grăsimea cu o lingură, am pus-o într-un alt vas și apoi am scos aurul. Simplu!”.
Moartea soacrei, tentativa asupra socrului și decesul menajerei
Relația cu soacra ei era foarte tensionată. Maria scria despre Lelia Popescu că boala îi agravase un caracter greu de suportat. Totuși, în ultimele zile de viață, chiar ea a fost cea care a îngrijit-o.
În iunie 1945, starea Leliei Popescu s-a înrăutățit brusc. A fost internată, iar după opt zile a murit. Din cauza diagnosticului de cancer, inițial nu s-a făcut autopsie. Imediat după deces, Maria i-a prezentat socrului un „testament” dactilografiat, fără semnătură, prin care defuncta îi lăsa bijuteriile și blănurile și cerea să fie incinerată.
Stelian Popescu nu a acceptat documentul și și-a înmormântat soția. După a doua tragedie din familie, trupul femeii a fost exhumat. Legiștii au stabilit că nu boala, ci o doză mare de Veronal i-a provocat moartea. Medicul Georges Bickel a declarat că el nu îi prescrisese acel somnifer și că în ultimele zile femeia nu mai era lucidă.
La scurt timp după înmormântare, Stelian Popescu s-a îmbolnăvit și el. Ajunsese să se clatine și să-și piardă cunoștința. Nora sa i-a dat mai multe pastile de Lacteol, spunând că ar putea fi vorba despre febră tifoidă. Ulterior, analizele medicale au arătat că și el avea în organism o cantitate mare de Veronal. A fost internat la timp și a supraviețuit.
Mai multe pentru tine
Victor Popescu i-a spus soției că medicii bănuiesc o otrăvire. Prof. Naville avea să declare în instanță că Maria părea mai degrabă tulburată decât surprinsă când a aflat acest lucru.
Șirul tragediilor nu s-a oprit aici. Menajera familiei, Lina Mory, s-a simțit rău și a fost găsită în cameră, încuiată, în stare de agonie. Lângă ea se afla o lamă de ras, iar la mână avea o rană superficială. Anchetatorii au considerat că scena fusese regizată pentru a părea o sinucidere.
Lina Mory a murit la spital a doua zi. Autopsia a arătat că avea în corp cel puțin 5 grame de Veronal. În cameră nu a fost găsit niciun flacon de somnifere.
Arestarea și verdictul care a făcut istorie
Pe 25 iulie 1945, la scurt timp după moartea menajerei, poliția elvețiană i-a arestat pe Maria Popescu și pe Dinu Ranetti. Ea a fost dusă la închisoarea Saint-Antoine din centrul Genevei.
A fost acuzată că le-a ucis pe Lelia Popescu și Lina Mory și că a încercat să-l omoare pe Stelian Popescu, toate prin administrarea de Veronal. Din prima zi a anchetei și până la finalul vieții sale, Maria a susținut că este nevinovată.
În proces s-a discutat intens și despre Veronalul primit de la François Turrettini. Acesta a declarat că i-a oferit mai multe tuburi cu pastile după ce Maria i-ar fi spus că se teme de cancer și vrea să se sinucidă. Ea a confirmat existența flacoanelor, dar a spus că le păstra pentru propria folosință și că le-a aruncat în toaletă înainte de percheziție.
Judecătorii nu au crezut explicațiile sale. Verdictul a fost unul istoric: închisoare pe viață. Astfel, românca a intrat definitiv în istoria judiciară a Elveției ca prima femeie condamnată la o asemenea pedeapsă.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
