Europa a fredonat ani la rând cuvinte pe care nimeni nu le putea explica. Unele nu există în dicționare, altele par simple jocuri de sunete, însă toate au reușit să treacă peste barierele limbii și să intre direct în memoria publicului. Cel mai recent exemplu vine din Bulgaria, unde trupa DARA a câștigat Eurovision cu misterioasa „Bangaranga”, un cuvânt ciudat, dar care a cucerit Europa.
În spatele acestor cuvinte aparent lipsite de sens se ascund strategii muzicale care au schimbat istoria competiției.
„Bangaranga”, cuvântul inventat care a fascinat Europa
Victoria Bulgariei la Eurovision a venit anul acesta cu una dintre cele mai neobișnuite piese din competiție. Titlul melodiei trupei DARA, „Bangaranga”, nu apare în niciun dicționar și nu are o definiție oficială. La bază este „bangarang”, un cuvânt din limba creolă jamaicană (cunoscută sub numele de Patois), care înseamnă zgomot, agitație sau o petrecere haotică.
Cei care au creat versurile piesei au legat termenul de tradiția bulgară a Kukeri, ritualul vechi în care bărbați purtând măști și clopoței dansează pentru a alunga spiritele rele.În viziunea solistei, „Bangaranga” reprezintă momentul în care oamenii aleg iubirea în locul fricii și își înving anxietățile sau nesiguranțele.
Explicația a fost oferită de artistă pe constul ei de Instagram.
Eurovision a demonstrat de multe ori că publicul reacționează puternic la astfel de expresii neobișnuite. Un cuvânt inventat poate fi mai ușor de reținut și poate deveni rapid universal.
De la „A-Ba-Ni-Bi” la „Diggi-Loo Diggi-Ley”
Istoria concursului este plină de astfel de exemple. În 1978, Israel a câștigat Eurovision cu „A-Ba-Ni-Bi”, o expresie inspirată din jocurile lingvistice folosite de copii în ebraică. Pentru europeni, piesa suna ca un cod imposibil de descifrat, însă ritmul și sonoritatea au făcut-o celebră.
Șase ani mai târziu, Suedia triumfa cu „Diggi-Loo Diggi-Ley”, interpretată de frații Herreys în cizme aurii strălucitoare. Nici aceste cuvinte nu aveau un sens real, dar tocmai lipsa unei traduceri clare le-a făcut accesibile publicului internațional.
Fenomenul nu s-a oprit aici. Spania a câștigat în 1968 cu „La, la, la”, o piesă construită aproape exclusiv pe repetarea unei silabe, (repeta silaba „la” de peste o sută de ori), iar Marea Britanie a avut succes cu „Boom Bang-a-Bang”.
Olanda a venit apoi cu optimistul „Ding-A-Dong”, demonstrând că uneori un simplu sunet poate transmite mai mult decât o frază întreagă.
Într-un concurs urmărit de milioane de oameni care vorbesc limbi diferite, aceste cuvinte fără sens au devenit un limbaj universal. Nu trebuie traduse, explicate sau analizate prea mult. Ele funcționează în primul rând prin ritm.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
