Moartea Victoriei Maria, fiica lui Cazimir Ionescu, a lăsat în urmă multă durere printre cei care au cunoscut-o. Tânăra avea doar 22 de ani și se afla de câteva zile la o fermă din județul Argeș, proprietatea unor prieteni, atunci când s-a produs tragedia.
Dispariția sa a provocat o puternică undă de șoc, mai ales în rândul celor care i-au fost alături în anii în care și-a conturat drumul personal și artistic. Printre aceștia se numără și Julieta Georoiu, profesoara de teatru care a lucrat cu Victoria Maria Ionescu timp de trei ani.
Vestea morții Victoriei a fost extrem de greu de primit pentru Julieta Georoiu. Profesoara a cunoscut-o îndeaproape și a asistat la evoluția sa de-a lungul celor trei ani în care tânăra i-a fost cursantă. Pentru ea, amintirile legate de elevă sunt acum strâns legate de durerea provocată de dispariția acesteia.
Profesoara de teatru, în stare de șoc
,,De 24 de ore sunt devastată. Încerc să-mi găsesc cuvintele și nu le găsesc. Încerc să înțeleg și nu pot. Sunt atât de multe întrebări și atât de puține răspunsuri.
Nu pot să cred că Victoria nu mai este. Nu pot să cred că un om atât de tânăr, atât de bun, atât de luminos a plecat. Nu pot să cred că scriu aceste rânduri despre ea.
Timp de trei ani, Victoria mi-a fost cursantă. Am cunoscut-o, am văzut-o crescând, am lucrat cu ea, i-am cunoscut sensibilitatea, bunătatea, talentul imens şi lumina. Iar astăzi îmi este aproape imposibil să așez toate aceste amintiri lângă realitatea că ea nu mai este. Sunt multe întrebări. Prea multe. Și este multă durere.
Sunt plecări pentru care mintea refuză să găsească o explicație. Plecări care te lasă fără cuvinte și cu o singură întrebare care se repetă dureros: cum poate un om atât de tânăr, cu atât de multă viață înainte, să nu mai găsească puterea de a rămâne? Victoria avea doar 22 de ani. O vârstă la care ar trebui să visezi, să iubești, să greșești, să o iei de la capăt de o mie de ori. O vârstă la care viața ar trebui să fie aproape toată înainte.
Și poate tocmai de aceea plecarea ei doare atât de tare. Pentru că este împotriva a tot ceea ce mi se pare firesc. Pentru că niciun om de 22 de ani nu ar trebui să simtă că durerea lui este mai mare decât toate zilele care ar putea urma”, a transmis profesoara de teatru.
„Un suflet de o bunătate rară”
Julieta Georoiu și-a amintit de Victoria ca despre o tânără inteligentă, sensibilă și extrem de talentată. În cei trei ani în care au lucrat împreună, profesoara spune că a putut observa îndeaproape calitățile care au făcut-o atât de apreciată de oamenii din jur.
Dispariția ei este cu atât mai greu de acceptat cu cât Victoria avea numai 22 de ani, iar parcursul său personal și profesional era abia la început.
„Există oameni care trec prin viața mea și lasă în urmă ceva ce timpul nu poate șterge. Victoria Ionescu a fost un astfel de om. Un suflet de o bunătate rară. O fată cu o sensibilitate aparte, cu înţelepciune și cu o lumină pe care nu o voi uita. Uneori, tocmai oamenii care dăruiesc atât de multă lumină celor din jur poartă în ei lupte pe care ceilalți nu le pot vedea.
Astăzi îmi este greu să găsesc cuvinte care să poată cuprinde durerea unei plecări atât de timpurii. La doar 22 de ani, un drum care ar fi trebuit să fie abia la început s-a oprit. Rămân însă bunătatea ei, lumina ei, amintirile mele şi ale celor care au iubit-o şi urmele frumoase pe care le-a lăsat în oamenii pe care i-a întâlnit”, a mai spus Julieta Georoiu.
Profesoara, mesaj pentru tineri
Tragedia a determinat-o pe profesoara de teatru să vorbească și despre problemele pe care tinerii le pot traversa în tăcere. Julieta Georoiu atrage atenția asupra importanței de a observa schimbările de comportament și de a asculta cu adevărat ceea ce transmit cei aflați în dificultate.
Mai multe pentru tine
„Drum lin, Victoria! Să rămâi lumină acolo unde ai plecat, așa cum ai fost lumină pentru mine şi pentru cei care te-au cunoscut.
Și poate că, dincolo de durerea imensă a acestei despărțiri, simt că trebuie să rămână şi un semnal de alarmă pentru noi toți. Depresia în rândul tinerilor este reală și poate fi cumplit de tăcută. Nu întotdeauna suferinţa se vede. Nu întotdeauna omul care zâmbeşte este bine. Nu întotdeauna un tânăr ştie sau poate să spună cât de greu îi este.
Simt că trebuie să fim mai atenți la copiii și tinerii noștri. Să îi ascultăm cu adevărat. Să nu minimalizăm tristețea, izolarea, schimbările de comportament sau cuvintele care vorbesc despre lipsa speranței.
Poate că cea mai importantă întrebare pe care o pot pune unui om nu este «Ce mai faci?», ci «Cum ești, cu adevărat?». Şi apoi să am răbdarea să ascult răspunsul. Rămas-bun. Victoria!”, a spus profesoara de teatru.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
