Mitică Popescu a adorat-o pe Leopoldina Bălănuță: „Ne făcea plăcere să ne întâlnim doar noi.” Ce scrie pe mormântul lor

Actorul Mitică Popescu s-a stins din viață, în urmă cu 3 ani, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu din București. Își doarme somnul de veci alături de femeia pe care a adorat-o, Leopoldina Bălănuță. Artista a părăsit această lume în urmă cu 28 de ani. Povestea lor de dragoste a fost unică, matură și intensă.

Mitică Popescu: „Stăteam ore întregi într-un restaurant”

Marii artiști din anii comunismului, Leopoldina Bălănuță și Mitică Popescu, și-au unit destinele în 1977, cununia religioasă fiind oficiată acasă, chiar de tatăl ei preot. Actorul Mitică Popescu povestea, cu nostalgie, despre începuturile poveștii lor de dragoste:

„Eram actor la Teatrul din Piatra-Neamţ, când am fost anunţat că s-a eliberat un loc la Teatrul Mic din Bucureşti. Era în anul 1973, iar eu încă îmi căutam drumul, chiar dacă aveam 37 de ani. Am jucat la teatru împreună. Apoi ne făcea plăcere să ne întâlnim doar noi doi, fără prieteni, şi stăteam ore întregi într-un restaurant până la ora închiderii”. 

„O vizitam în fiecare zi la spital”

El i-a fost aproape și în momentele grele, ajutând-o să treacă peste necazuri: 

„Fără declaraţii banale, pompoase, am simţit amândoi că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Am realizat că o iubesc pe Poldi atunci când a trebuit să fie internată timp de o lună şi jumătate la Fundeni, făcuse peritonită.

O vizitam în fiecare zi, îi duceam de mâncare şi stăteam cât mai mult posibil lângă ea. Şi acum îmi mai aduc aminte că m-a rugat să-i fac rost de o casetă cu Demis Roussos. I-am îndeplinit dorinţa şi m-am bucurat de bucuria ei”.

De ce întârziase Mitică Popescu două ore la cununia civilă cu Leopoldina Bălănuță?

În ziua cununiei, pe 2 iunie 1977, Mitică Popescu a întârziat, fiind invitat la „Cântarea României”. Timp de două ore l-a așteptat Leopoldina Bălănuță, la Starea Civilă, din Piaţa Amzei, alături de un unchi şi de doi colegi. Într-un final, actorul și-a făcut apariția. Erau extrem de emoționați. Pe atunci, el avea 40 de ani, iar ea, 42:

„Ne-a fost jenă de vârsta noastră. Pentru dragoste nu contează vârsta, dovada că am stat împreună 25 de ani, dar lumea te mai judecă“, povestea Mitică Popescu.

Ce spunea Leopoldina Bălănuță: „Pentru mine cel mai mult contează puterea de a aștepta”

Leopoldina Bălănuță recunoaștea că nu prea a ținut cont de sfaturi, de gura lumii, avea prioritățile ei în viață:

„Am fost trasă de urechi să merg dreaptă şi nici în ziua de azi nu merg dreaptă. Mi s-a spus că nu ştiu să mă îmbrac, că sunt şleampătă, că n-am nicun lucru de valoare în casă. Dar eu nu m-am supărat. La mine astea intră într-o zonă neutră.

Nu contează. Ceea ce contează pentru mine, lucrul pe care trebuie să-l spun ca să mă fac bine înţeleasă, este puterea de a aştepta. De la lucrurile mici la lucrurile mari. De la autobuzul 31 la un rol minunat. Pentru mine aşteptarea e sinonimă cu speranţa”.

„Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire”

Mai spunea că cea mai frumoasă formă de luptă nu este pentru a avea, ci pentru a da, a dărui:

„Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple. Chiar şi acel ultim lucru care i se poate întâmpla omului are nevoie de pregătire.

Mai multe pentru tine

„Așteptarea este pregătire”

Pentru mine aşteptarea este un sentiment puternic şi pozitiv. Aşteptarea este pregătire. Cel mai important lucru pe lume nu este să ai, ci să dai. Căci cea mai grozavă formă de luptă nu este pentru a avea ci pentru a da”, este menționat în volumul „Actorul în căutarea personajului”, de Andrei Băleanu și Doina Dragnea, apărut la Editura Meridiane, în 1981.

Ce scrie pe mormântul lor din Cimitirul Bellu? 

Leopoldina Bălănuță s-a stins din viață pe 15 octombrie 1998, în urma unei ocluzii intestinale, iar Mitică Popescu a părăsit această lume pe 3 ianuarie 2023, în urma unor probleme cardiace. Pe crucea lor din Cimitirul Bellu stă scris: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta”. Versurile aparțin poetului Nichita Stănescu.