Mihaela Rădulescu vorbește cu sinceritate despre ultimele luni din viața sa și despre felul în care a reușit să își vindece, măcar în parte, durerea suferită după moartea partenerului său, Felix Baumgartner, și a mamei sale, Marilena Țiganu.
Printr-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, vedeta a comparat suferința și durerea pierderii cu marea, cu valurile agitate sau liniștite, cu furtunile și perioadele de calm. De asemenea, a spus că, asemenea apei, te poți îneca în suferință sau poți învăța să înoți printre toate lucrurile pe care ți le oferă viața și să ajungi, în cele din urmă, la mal.
Mihaela Rădulescu, despre activitațile care au ajutat-o să își revină
Vedeta a vorbit și despre importanța timpului petrecut alături de persoanele apropiate, dar și despre activitățile care o ajută să treacă peste momentele dificile. Printre acestea se numără și echitația, activitate la care Mihaela Rădulescu s-a întors în ultima perioadă și pe care o consideră una dintre cele mai bune forme de terapie pentru ea.
„Durerea pierderii e precum marea, cu valuri, culori diferite, furtuni, agitată sau cu o suprafață liniștită și calmă, caldă sau rece… Te poți îneca în ea sau poți înota, poți pluti pe ea sau o poți privi de la distanță.
Marea mea de sentimente mi-a arătat întregul spectru în ultimul an și, într-un fel, sunt recunoscătoare pentru toată durerea.
Am simțit totul. Am luptat cu toate. Am ales să mă ridic, să fiu prezentă, să muncesc, să scriu, să învăț, să călăresc, să petrec timp cu prieteni cu adevărat buni, cu familia, cu mine însămi”, a scris Mihaela Rădulescu pe rețelele de socializare.
„Pentru oricine are nevoie să audă asta: durerea nu dispare”
În timpul procesului său de refacere, Mihaela Rădulescu s-a întors la iubiri și pasiuni mai vechi, una dintre acestea fiind echitația. Vedeta mărturisește că a început să practice din nou echitația în Grecia, alături de un instructor care a ajutat-o să redescopere această pasiune. Pentru ea, una dintre cele mai bune forme de terapie este acceptarea suferinței și învățarea unui mod de a trăi cu durerea și cu lipsa celor dragi.
Mai multe pentru tine
„M-am întors la echitație nu doar pentru că a fost mereu în inima mea, ci și pentru că este una dintre cele mai bune terapii pe care le cunosc. Am început în Grecia, alături de Gero, minunatul meu instructor argentinian, și am continuat să călăresc de două-trei ori pe săptămână, în apropiere de Monaco.
Cel mai bun antrenament, cea mai bună terapie, uneori cea mai mare durere în plus, dar mereu cu un zâmbet la final. Pentru oricine are nevoie să audă asta: durerea nu dispare – înveți să trăiești cu ea și fără cei pe care i-ai pierdut.
Este în continuare VIAȚĂ și este în continuare IUBIRE.”
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
