La 40 de zile după Înviere, prăznuim Înălţarea lui Isus Hristos la cer. Astăzi este şi sărbătoarea Eroilor în Biserica Ortodoxă Română, iar în calendarul popular este Ispasul, un personaj mitic care ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer. Ziua Eroilor este o sărbătoare naţională a poporului român, marcată în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Ziua Eroilor este o sărbătoare naţională a poporului român, marcată în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Ziua Eroilor este celebrată de Ziua Înălţării Domnului, mare sărbătoare creştină, care marchează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere.
Înălțarea este unul dintre cele 12 mari Prazince Împărăteşti ale Bisericii şi în această zi creştinii se salută cu Hristos S-a înălţat! şi Adevărat S-a înălţat!
Potrivit cărţii biblice Faptele Apostolilor, Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor săi timp de 40 de zile, pe Muntele Măslinilor, pentru a le da ultimele învăţături. Iisus le-a spus că va sta mereu alături de ei şi de cei botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea sa pe pământ se apropia de sfârşit şi le-a vorbit apostolilor despre rolul lor în propovăduirea credinţei creştine, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer.
Trei secole mai târziu, Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat, pe Muntele Măslinilor, Biserica Eleona în care Înălţarea era prăznuită cu mare fast şi solemnitate, începând de la miezul nopţii.
Ziua Eroilor este o sărbătoare naţională a poporului român, marcată în memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.
Ziua Eroilor este celebrată de Ziua Înălţării Domnului, mare sărbătoare creştină, care marchează înălţarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Înviere.
Înălțarea este unul dintre cele 12 mari Prazince Împărăteşti ale Bisericii şi în această zi creştinii se salută cu Hristos S-a înălţat! şi Adevărat S-a înălţat!
Potrivit cărţii biblice Faptele Apostolilor, Mântuitorul Iisus Hristos, după Înviere, s-a arătat ucenicilor săi timp de 40 de zile, pe Muntele Măslinilor, pentru a le da ultimele învăţături. Iisus le-a spus că va sta mereu alături de ei şi de cei botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea sa pe pământ se apropia de sfârşit şi le-a vorbit apostolilor despre rolul lor în propovăduirea credinţei creştine, după care, în prezenţa lor, s-a înălţat la cer.
Trei secole mai târziu, Sfânta Împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a ridicat, pe Muntele Măslinilor, Biserica Eleona în care Înălţarea era prăznuită cu mare fast şi solemnitate, începând de la miezul nopţii.
Se crede că cerurile sunt deschise de la Paşte la Înălţare, iar cei care mor de Ispas nu mai trec prin Judecata de apoi şi ajung direct în rai.
La Ispas, în unele locuri, se sacrifică miei, se taie părul din vârful cozilor la vitele cornute, se ţin târguri şi nedei, cel mai important fiind Târgul de Fete de la Blaj.
La Ispas se curăţă şi împodobesc mormintele cu flori, frunze şi ramuri de paltin, se fac pomeni, sunt ospătate sufletele celor care au murit cu brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu, crezându-se că în această zi se înalţă sufletele lor la cer şi să aibă merinde de drum.
În drumul lor din mormintele părăsite spre cer, la Joimari, unele spirite ale morţilor se pot însă rătăci. Rămânând pe Pământ, acestea devin moroi sau strigoi care provoacă rele animalelor, în special vacilor cu lapte şi oamenilor. De aceea, în noaptea şi ziua de Ispas se ţin multe obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean sau sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să se alunge relele.
În ziua de Ispas nu se dă foc, pentru ca oamenii să nu aibă inima rea în casă, şi nu se dă sare, pentru că altfel vacile nu vor avea smântână.
Ziua de Ispas este hotar pentru agricultură: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, pentru că ce se seamănă după Ispas nu rodeşte, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane şi se însemnează mieii prin crestarea urechilor.
sursa: stiri.tvr.ro
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
