Pe parcursul domniei sale, împăratul retras al Japoniei, Akihito, acum în vârstă de 92 de ani, și-a creat o poziție unică: moștenitorul unei monarhii vechi de de ani și fiul unui conducător din timpul războiului, care a reușit să proiecteze o imagine de simplitate personală, modestie și toleranță liberală. Acum, împăratul emerit, așa cum este cunoscut, a făcut cunoscut faptul că intenționează să moară așa cum a trăit, scrie The Times.
Într-o mișcare care îi va dezamăgi pe conservatorii de dreapta, Akihito a lăsat să se înțeleagă că dorește să fie înmormântat în cel mai modest stil dintre toți împărații din epoca modernă. În locul ritualurilor îndelungate și al doliului colectiv prelungit care au urmat după moartea predecesorilor săi, el a solicitat o ceremonie relativ simplă și ieftină, care să perturbe cât mai puțin viața de zi cu zi.
În locul ceremoniilor organizate în clădiri special construite într-un parc public, curtenii planifică ca înmormântarea să aibă loc în interiorul Palatului Imperial din Tokyo. Printr-o scurgere de informații atent orchestrată, postul național de televiziune al Japoniei, NHK, a relatat că Akihito „le-a transmis înalților funcționari ai Agenției Casei Imperiale dorința sa de a minimiza impactul asupra vieții oamenilor în ceea ce privește viitoarea sa înmormântare”.
Anunțul este cel mai recent element al proiectului de-o viață al lui Akihito — acela de a distanța familia imperială de cultul militarist și cvasi-religios care îl înconjura pe tatăl său, Hirohito, împăratul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în numele căruia au murit milioane de oameni în timpul conflagrației. După ce i-a succedat tatălui său la moartea acestuia în 1989 și până la abdicarea sa în 2019, s-a impus ca un monarh popular și conștiincios.
Conform Constituției japoneze de după război, împăratului îi este interzis să-și exprime opiniile politice, spre frustrarea ultranaționaliștilor care tânjesc după vremurile în care împăratul japonez era considerat divin.
Însă, între rândurile discursurilor oficiale și ale conferințelor de presă, Akihito s-a dovedit a fi un om cu o înclinație liberală, preocupat de suferința provocată de război și dornic să restabilească reputația Japoniei în fața vecinilor asiatici nemulțumiți.
El i-a înfuriat pe naționaliști făcând referire la sângele coreean care curge prin linia imperială japoneză și vorbind în detaliu despre zilele întunecate ale anilor 1930, când mașinațiunile japoneze din China au fost folosite ca justificare pentru invadarea și anexarea Manciuriei.
S-a rugat pe insula Saipan din Pacific, pe insula japoneză Okinawa și în Filipine — toate acestea fiind câmpuri de luptă unde zeci de mii de civili, precum și soldați japonezi și americani, și-au pierdut viața în ultimele luni ale războiului.
Lunga boală terminală a lui Hirohito a cufundat Japonia într-o stare colectivă de „reținere”, în care au fost anulate evenimentele de divertisment la scară largă, festivalurile și competițiile sportive. Înmormântarea sa, din februarie 1989, a avut loc în Grădina Națională Shinjuku Gyoen, unul dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri din Tokyo, care a fost închis timp de două luni și jumătate.
A fost ridicată o clădire ceremonială din lemn de chiparos, iar după cincizeci de zile de rituri, la înmormântarea publică, precum și la o ceremonie de stat separată, au participat aproximativ de persoane, inclusiv șefi de stat străini.
Costurile totale ale înmormântării, inclusiv cele de securitate, au fost estimate la 10 miliarde de yeni (la acea vreme, echivalentul a 44 de milioane de lire sterline).
Funeraliile bunicului lui Hirohito, împăratul Meiji, din 1912, au fost și mai fastuoase. Au fost construite șaptezeci de clădiri pe un teren de peste 80 de acri. În dimineața zilei înmormântării, cel mai faimos general al lui Meiji, Nogi Maresuke, s-a eviscerat ritualic pentru a „îl urma pe împăratul său în moarte”.
Potrivit unor surse anonime citate de NHK, care par a fi curteni de rang înalt, Agenția Casei Imperiale a Japoniei intenționează să organizeze înmormântarea lui Akihito în „Matsu no Ma”, sau Sala Pinilor, din Palatul Imperial și să reducă numărul participanților la
Aceasta este în concordanță cu declarațiile făcute în 2013, când Akihito era încă împărat. „Majestățile Lor consideră că trebuie acordată atenție impactului asupra vieții publice și asupra mediului — cum ar fi evitarea ocupării pe termen lung a spațiilor publice sau a tăierii pe scară largă a copacilor”, a raportat Agenția.
„În plus, Majestățile Lor sunt profund îngrijorate de schimbările meteorologice extreme și bruște din ultimii ani. Pentru a asigura siguranța participanților din țară și din străinătate împotriva căldurii intense, a frigului, a ploilor torențiale sau a tornadelor, Majestățile Lor au solicitat alegerea unui loc sigur.”
Akihito și soția sa, împărăteasa emerită Michiko, au anunțat, de asemenea, că vor fi incinerați, o altă abatere de la tradiția recentă. Toți împărații de la Go-Yozei încoace, începând din 1617, au fost înmormântați.
Nu există indicii că preocuparea lui Akihito pentru aranjamentele funerare ar avea legătură cu o stare actuală de sănătate precară. Cu toate acestea, el a suferit o operație de bypass coronarian în 2012 și continuă să ia medicamente în urma unei intervenții chirurgicale pentru cancer de prostată. De asemenea, a suferit de osteoporoză, angină pectorală și pneumonie.
Isao Tokoro, profesor emerit la Universitatea Sangyo din Kyoto și istoric al familiei imperiale, a afirmat că modificările aduse aranjamentelor funerare consacrate reprezintă „o chestiune de mare importanță”.
El a declarat pentru ziarul Asahi: „Este posibil ca Akihito să fi dorit să adapteze ritualurile curtenești splendide și fastuoase, care au fost modelate după cele ale familiilor regale europene începând cu era Meiji, la o formă mai potrivită vremurilor moderne.”
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
