Barajul Vidraru este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din România, însă adevărata amploare a construcției nu poate fi văzută de turiști.
Dincolo de lacul uriaș, coronamentul de beton și peisajele de pe Transfăgărășan, în interiorul muntelui există o rețea impresionantă de galerii, tuneluri și instalații tehnice realizate în anii ’60 de inginerii români.
O postare publicată pe pagina de Facebook „Curiozități și Mistere” readuce în atenție partea nevăzută a proiectului și explică faptul că muntele nu a fost doar fundalul construcției, ci a devenit parte din întregul mecanism hidroenergetic.
Pentru ca apa să poată fi controlată și folosită la producerea energiei electrice, nu era suficientă ridicarea barajului. A fost nevoie de galerii de aducțiune, tuneluri tehnice, conducte și camere subterane care să transforme întreaga zonă într-un sistem uriaș ascuns în stâncă.
Inginerii au lucrat ani întregi în interiorul muntelui
Potrivit relatării publicate pe pagina „Curiozități și Mistere”, săparea în munte nu însemna doar înaintarea prin piatră, ci și înțelegerea permanentă a comportamentului rocii, a infiltrațiilor și a presiunii apei. Fiecare metru de galerie necesita măsurători, aerisire, consolidări și multă precizie.
În subteran, condițiile erau dificile: lumină puțină, zgomot permanent și muncă desfășurată la mare adâncime.
Tocmai aceste lucrări ascunse sunt considerate una dintre cele mai impresionante părți ale proiectului, pentru că majoritatea oamenilor văd doar partea spectaculoasă de la suprafață.
Construcția barajului și a hidrocentralei Vidraru a început în 1960 și a fost finalizată după cinci ani și jumătate, iar hidrocentrala a fost pusă în funcțiune în 1966. La acel moment, Vidraru era considerat al cincilea cel mai mare baraj din Europa și al nouălea din lume între construcțiile similare.
Zeci de kilometri de galerii și tuneluri au fost săpați în stâncă
Partea subterană a proiectului a presupus lucrări de dimensiuni uriașe. În anii construcției au fost forați 42 de kilometri de galerii subterane și s-au excavat aproape 1,8 milioane de metri cubi de rocă, dintre care aproximativ un milion de metri cubi în subteran.
Pagina „Curiozități și Mistere” subliniază că turiștii fotografiază astăzi lacul, șoseaua și coronamentul, însă foarte puțini se gândesc la lumea tehnică ascunsă sub munți, unde apa este dirijată prin tuneluri și transformată în energie.
Amenajarea hidroenergetică Vidraru include o galerie principală de aducțiune, un castel de echilibru, un puț forțat vertical, o centrală subterană și o galerie de fugă. Sistemul permite captarea apei inclusiv din bazinele învecinate, prin zece captări secundare și galerii subterane cu o lungime totală de aproximativ 29 de kilometri.
Centrala subterană ascunsă la peste 100 de metri adâncime
Una dintre cele mai impresionante componente ale întregului sistem este centrala hidroelectrică subterană, amplasată la peste 100 de metri sub nivelul râului Argeș. Acolo se află turbinele și generatoarele care transformă forța apei în energie electrică.
Pentru a ajunge la instalațiile principale trebuie traversat un puț vertical și apoi o galerie lungă de acces. Tot prin aceste spații au fost introduse și echipamentele uriașe necesare funcționării hidrocentralei.
Lacul Vidraru are un volum total de aproximativ 465 de milioane de metri cubi de apă și o lungime de aproximativ 14 kilometri. Hidrocentrala poate produce aproximativ 400 GWh anual și are o capacitate instalată de aproximativ 200 MW.
Potrivit datelor publicate de Ministerul Energiei, centrala subterană este amplasată la peste 100 de metri sub albia râului Argeș și reprezintă una dintre cele mai spectaculoase componente tehnice ale întregului proiect, potrivit
Mai multe pentru tine
Barajul care a rezistat inclusiv cutremurului din 1977
Postarea publicată pe „Curiozități și Mistere” amintește și faptul că infrastructura de la Vidraru nu înseamnă doar ceea ce poate fi văzut la suprafață, ci și rezistența extraordinară a întregului sistem construit în interiorul muntelui.
Barajul a trecut inclusiv printr-un incident grav în 1974, când o galerie s-a rupt și o parte a masivului muntos a fost afectată. Ulterior, lucrările de consolidare au permis salvarea întregii amenajări.
Mai târziu, construcția a rezistat fără fisuri majore și cutremurului din 1977, lucru considerat și astăzi o dovadă a performanței inginerești realizate la Vidraru.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
