A ieșit la iveală povestea din spatele uneia dintre cele mai seducătoare oferte din Europa: casa la 1 euro în Italia. Ideea este simplă și extrem de credibilă: sate părăsite, case abandonate și autorități care încearcă să atragă oameni noi oferind locuințe aproape gratis. Numai că realitatea nu seamănă deloc cu povestea simplă din titluri. Prețul simbolic este doar începutul unei ecuații mult mai complexe, care arată în final că italienii nu pierd niciodată.
În Sardinia, o familie de americani a cumpărat o casă veche într-un peisaj idilic, convinsă că a descoperit oportunitatea vieții. Au plătit 1 euro și o garanție de de euro, care avea să devină, în scurt timp, cea mai mică sumă din întregul proiect. După patru ani, visul s-a transformat într-o factură uriașă.
Primul lucru pe care cumpărătorii îl descoperă este că prețul de 1 euro nu reflectă aproape nimic din costul real.În multe localități din Italia, achiziția vine la pachet cu obligații. Prima este depunerea unei garanții de aproximativ de euro, urmată imediat de angajamentul de a renova locuința într-un termen strict.
Dar fiecare comună din Sardinia, de exemplu, folosește termene diferite, garanții diferite și forme diferite de angajament.
Locuințele de 1 euro nu reprezintă un sistem național unitar. De aceea, două „case de 1 euro” pot genera experiențe complet diferite pentru cumpărători.
După plata garanției de un euro și angajamentul privind renovarea se adaugă rapid costurile administrative.
Notarul, taxele de înregistrare, traducerile și evaluările tehnice pot urca nota de plată cu încă câteva mii de euro. Pentru cei care cumpără din străinătate, apar și cheltuieli de deplasare – zboruri, cazare, transport local.
Astfel, structura inițială a costurilor arată mai degrabă așa:
Preț de achiziție: 1 € Garanție: aproximativ € Notar și înregistrare: câteva mii de euro Topograf, evaluare tehnică, traduceri: alte câteva mii Zboruri, hoteluri, închiriere auto, transport local: variabil, dar semnificativ pe parcursul mai multor vizite
De aceea, o „casă de 1 €” poate deveni rapid o decizie de – € înainte să înceapă lucrările propriu-zise.
O casă de 1 € nu este, de regulă, „veche dar fermecătoare”. Este mai des abandonată, degradată, umedă, cu probleme structurale sau pur și simplu nepotrivită pentru locuire modernă fără lucrări serioase. Chiar și prezentările oficiale separă aceste proprietăți de cele care necesită renovări minime. Diferența este esențială. Cele mai ieftine imobile nu au nevoie de retușuri. Au nevoie de salvare.
Așadar, renovarea nu înseamnă retușuri, ci intervenții majore.
Acoperișul și structura pot costa între și de euro.
Instalațiile electrice și sanitare adaugă încă – euro.
Baia și bucătăria urcă bugetul cu alți – de euro, iar finisajele, ferestrele și izolarea mai adaugă – de euro.
La final, documentația și autorizațiile completează factura cu încă – de euro.
Chiar și într-un scenariu moderat, lucrările ajung la – de euro.
În multe cazuri, suma sare de de euro, iar în proiecte mai ambițioase depășește de euro, explică blogul de călătorii Gamintraveler.
Pentru familia de americani din Sardinia, timpul a fost factorul decisiv. Proiectul nu s-a încheiat rapid, iar fiecare an a adus costuri noipentru deplasări repetate, întârzieri, ajustări și cheltuieli neprevăzute.
După patru ani, bilanțul este clar. Într-un scenariu realist, costurile totale se situează între și de euro pentru un proiect modest.
Pentru o locuință confortabilă, suma ajunge la – euro.
Iar atunci când apar extinderi, întârzieri și finisaje mai bune, factura depășește euro.
Ajutoarele locale, de până la de euro, pot reduce presiunea financiară, dar nu schimbă esența că o casa de 1 euro este doar punctul de plecare.
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.