La 20 mai 1799 se năștea omul care avea să transforme literatura într-o oglindă nemiloasă a societății. Astăzi se împlinesc 227 de ani de la venirea pe lume a lui Honoré de Balzac, autorul care a dat viață unor personaje atât de reale încât cititorii au avut impresia că le întâlnesc pe străzile Parisului.
Considerat unul dintre părinții romanului realist european, Balzac a reușit să surprindă ambiția, iubirea, lăcomia, puterea și decăderea unei întregi epoci. A scris febril, aproape obsesiv, a trăit mereu între succes și datorii uriașe și și-a transformat propria viață tumultuoasă în sursă de inspirație pentru opere care au rămas nemuritoare.
Romancier, eseist, jurnalist și fin observator al naturii umane, Balzac este considerat unul dintre fondatorii realismului literar european. Opera sa monumentală, „La Comédie humaine”, rămâne una dintre cele mai vaste fresce sociale scrise vreodată, reunind zeci de romane și sute de personaje care surprind, cu o precizie aproape cinematografică, Franța secolului al XIX-lea.
Profesorii îl considerau un elev dificil
Viața lui Balzac nu a fost una liniștită. Născut într-o familie care încerca să urce pe scara socială, viitorul scriitor a cunoscut încă din copilărie disciplina severă și distanța emoțională. A fost trimis de mic la internat, unde s-a adaptat cu greu regulilor rigide ale școlii.
Profesorii îl considerau un elev dificil, iar perioadele lungi petrecute în camerele de pedeapsă l-au făcut să se refugieze în cărți. Citea orice îi cădea în mână – de la filosofie și istorie până la literatură și dicționare. Acea curiozitate fără limite avea să devină mai târziu fundamentul operei sale uriașe.
După studii de drept la Paris, Balzac a abandonat rapid ideea unei cariere juridice. Simțea că rutina unei vieți de funcționar îi sufocă spiritul creativ. A ales drumul nesigur al literaturii, spre disperarea familiei sale.
Ani de eșecuri și numeroase datorii
Înainte să cunoască succesul, Balzac a trecut prin numeroase încercări. A scris romane comerciale sub pseudonim, a încercat să devină editor, tipograf și om de afaceri, însă toate proiectele sale financiare s-au încheiat cu datorii uriașe.
Avea însă o energie ieșită din comun. Scria nopți întregi, alimentat de cantități impresionante de cafea. Se spune că lucra chiar și 15 ore pe zi, iar manuscrisele sale erau atât de pline de corecturi încât îi exasperau pe tipografi.
Primul mare succes a venit în 1829, odată cu publicarea romanului „Les Chouans”. Doi ani mai târziu, „La Peau de chagrin” îl transforma într-un nume important al literaturii franceze.
Proiectul vieții sale
Marea ambiție a lui Balzac a fost să construiască o imagine completă a societății franceze. Așa a luat naștere „La Comédie humaine”, un vast univers literar care include peste 90 de romane și povestiri.
Personajele sale reapar dintr-o carte în alta, evoluează, îmbătrânesc, iubesc, trădează sau se ruinează financiar. Pentru epoca sa, această tehnică era revoluționară.
Balzac a descris fără menajamente aristocrația, burghezia, lumea afacerilor, presa, politica și sărăcia Parisului. Orașul însuși devine în cărțile sale un personaj viu, cu propriile tentații și cruzimi.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Eugénie Grandet”, „Moș Goriot”, „Iluzii pierdute”, „Verișoara Bette” și „Pielea de șagrin”.
Influența lui Balzac asupra literaturii mondiale a fost uriașă. Scriitori precum Charles Dickens, Gustave Flaubert, Émile Zola sau Marcel Proust au recunoscut că au fost marcați de opera lui.
Inclusiv gânditori precum Karl Marx și Friedrich Engels îl admirau pentru felul în care a surprins mecanismele sociale și obsesia pentru bani și putere.
Criticii literari îl consideră un pionier al realismului modern datorită felului în care a construit personaje profund umane: contradictorii, vulnerabile și imposibil de redus la simple etichete morale.
O poveste de dragoste cu final trist
În ultimii ani de viață, Balzac a trăit o intensă poveste de dragoste cu aristocrata poloneză Ewelina Hańska, femeia care îi scrisese inițial anonim, semnând doar „Străina”.
Cei doi au purtat o corespondență timp de aproape 15 ani înainte de a se căsători, în 1850. Din păcate, sănătatea scriitorului era deja grav afectată de ritmul său de muncă extenuant și de problemele financiare care îl urmăreau constant.
La doar cinci luni după nuntă, Honoré de Balzac a murit la Paris, la vârsta de 51 de ani. La funeraliile sale a participat întreaga elită culturală franceză, iar discursul lui Victor Hugo a rămas celebru: „Franța pierde astăzi un om de geniu”.
Mai multe pentru tine
Una dintre locuințele sale pariziene există și astăzi. Situată în fostul cartier Passy, casa în care Balzac a trăit între 1840 și 1847 a fost transformată în muzeu și păstrează atmosfera în care au fost scrise multe dintre capodoperele sale.
Acolo pot fi văzute biroul, fotoliul și obiectele personale ale autorului, dar și spațiul în care acesta lucra ore întregi pentru a-și construi universul literar.
La 227 de ani de la nașterea sa, Balzac continuă să fascineze prin luciditatea cu care a înțeles societatea, ambiția și slăbiciunile omului. Romanele sale rămân surprinzător de actuale, iar personajele create de el par să trăiască și astăzi printre noi.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
