ÎCCJ a subliniat că varianta de bază a expertizei pornește de la datele actuale și de la aplicarea mecanică a legii pensiilor generale și a legii atacate, fără a introduce ipoteze speculative. În această variantă, care reflectă status quo-ul și are cea mai mare probabilitate, diferența negativă dintre pensia de serviciu și cea contributivă apare deja clar.
Critica formulată în presă, arată ÎCCJ, a vizat selectiv alte variante, construite pe premise, ignorând deliberat faptul că modelul matematic, aplicat simetric oricărei dinamici rezonabile de creștere a veniturilor, conduce invariabil la aceeași concluzie. Exact acest lucru îl traduce, într-un limbaj mult mai dur, judecătoarea Stoicescu atunci când vorbește despre „făcătura de a crește doar salariul mediu brut și să lași pe loc salariul magistraților”.
O dispută despre onestitate, nu doar despre cifre
Dincolo de sarcasmul asumat al postării, mesajul de fond este unul care depășește cazul punctual al pensiilor magistraților. Atât ÎCCJ, cât și judecătoarea Stoicescu vorbesc despre o problemă de metodă și de onestitate intelectuală: folosirea unor ipoteze nerealiste pentru a discredita o expertiză oficială și pentru a livra publicului o concluzie convenabilă politic.
„Cam așa arată reforma justiției, aia de lume bună”, scrie Stoicescu, „bazată pe minciuni, manipulare și prostire pe față”. În viziunea sa, persistența pe această linie nu face decât să expună mecanismul de propagandă, nu să îl consolideze.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
