Într-o simulare de război organizată de un colegiu militar din Germania în decembrie 2025, echipa roșie, reprezentând Rusia, a învins NATO și echipa albastră, reprezentând guvernul german, după ce a declanșat o criză militară pe flancul estic al alianței atacând Lituania. Expertul militar care a jucat rolul comandantului-șef al armatei ruse a explicat recent cum a reușit să lase Berlinul fără reacție și să ajute Moscova să își atingă toate obiectivele.
Simularea s-a ținut la Universitatea Helmut Schmidt din Hamburg și a fost produsă sub forma unui podcast de către ziarul german Die Welt. Evenimentul a atras multă atenție din partea presei; însuși Mark Rutte, secretarul-general al NATO, a fost întrebat despre rezultatul simulării într-o conferință de presă.
Pentru a învinge NATO, cercetătorul Franz-Stefan Gady de la Institutul Internațional pentru Studii Strategice, care a jucat rolul comandantului-șef al armatei ruse, s-a concentrat pe trei factori simpli de care Rusia ar putea profita și în realitate, a dezvăluit analistul austriac într-un articol publicat în Foreign Policy.
În primul rând, viteza. Problema fundamentală a alianței NATO este că într-un scenariu militar ce implică una sau mai multe țări baltice, Rusia ar avea deja un număr mare de trupe în zonă. Momentan, NATO nu le poate face față.
De-a lungul graniței Rusiei și Belarusului cu țările NATO, Moscova poate desfășura forțe însemnate în cazul unei crize. De partea cealaltă, NATO ar avea nevoie de cel puțin câteva zile, dacă nu chiar mai multe săptămâni, pentru a aduce întăririle necesare.
În al doilea rând, dacă Rusia acționează rapid, ar putea ocupa teritorii importante printr-o ofensivă limitată, înainte ca forțele NATO să poată contraataca.
În al treilea rând, Rusia ar trebui să poată păstra controlul asupra teritoriilor ocupate și să amenințe cu lansarea unor atacuri nucleare, ceea ce ar descuraja un contraatac din partea NATO.
Ar risca armatele europene un război direct cu Rusia ca să salveze una din țările baltice?
Liderii politici ai Germaniei nu îndrăznesc să rezolve o dilemă fundamentală, potrivit lui Stefan-Gady. Ar fi ei dispuși să riște un război direct cu Rusia, poate chiar unul nuclear, pentru a salva una dintre țările baltice?
Scenariul era destul de clar: În urma unui armistițiu între Rusia și Ucraina agreat în vara anului 2026, Moscova îi oferă Berlinului posibilitatea de a relua cooperarea economică și întoarcerea la relațiile pe care cele două state le-au avut înainte de război.
În același timp, Kremlinul își intensifică amenințările contra statelor baltice și inventează o criză umanitară în exclava Kaliningrad pentru a justifica o intervenție militară.
După organizarea unor exerciții militare comune în vestul Belarusului, NATO observă de soldați ruși și belaruși desfășurați la granița Lituaniei.
Vilnius avertizează în legătură cu o situație de urgență iminentă creată în jurul Kaliningradului, iar simularea de război începe la finalul lunii octombrie cu trupele ruse staționate încă în Belarus.
Distrugerea credibilității NATO și UE printr-o incursiune limitată
Prima întrebare pe care Stefan-Gady i-a adresat-o lui „Putin” – liderul echipei roșii, jucat de Alexander Gabuev, directorul Carnegie Russia Eurasia Center, a fost dacă acestea sunt toate trupele pe care le are la dispoziție. Gabuev i-a răspuns că nu.
Astfel, „comandantul-șef” și-a extins rapid forțele cu trupe din Kaliningrad care aveau să atace Lituania din direcția opusă față de cei de soldați din Belarus, precum și trupe care să ofere protecție pe flancuri împotriva Poloniei și trupe care să blocheze orice atac venit din partea forțelor NATO din Estonia și Letonia.
Planul era simplu: forțele ruse atacă din Grodno, Belarus, prin Druskininkai, Lituania, avansând în direcția nord-vest înspre orașul Marijampole. În același timp, alte câteva mii de trupe invadează Lituania dinspre Kaliningrad.
În doar 24 de ore, cele două grupuri își unesc forțele în Marijampole, în timp ce alte trupe sunt folosite pentru a asigura flancurile și pentru a construi noi fortificații. Prin această operațiune, țările baltice ar deveni practic izolate de Polonia și restul alianței NATO.
Invazia ar fi precedată de misiuni ale forțelor speciale în care trupele ruse ocupă poduri și intersecții importante de care armata are nevoie pentru a avansa.
Obiectivul echipei roșii a fost să distrugă NATO fără să atragă forțele americane în conflict, astfel încât alianța să nu poată împiedica Rusia să dicteze termenii unei noi ordini de securitate în Europa.
Misiunea principală era distrugerea credibilității NATO și a Uniunii Europene printr-o incursiune limitată. Cu toate că războiul hibrid a jucat un rol important înainte de lansarea campaniei militare propriu-zise, nu era destul pentru ca Moscova să își atingă obiectivele.
Rusia poate izola țările baltice de restul statelor NATO fără să ocupe întreg Coridorul Suwalki
În această simulare de război, Rusia a reușit să țină Statele Unite la distanță, lăsându-i pe europeni să se ocupe de operațiunile NATO. În realitate, lucrurile ar putea fi diferite.
În loc să se bazeze pe operațiuni de genul „omuleții verzi”, cu care Rusia a invadat Crimeea în 2014, echipa roșie a ales calea unui atac miliar convențional asupra Lituaniei, acolo unde apărarea NATO este mai slabă și unde rușii pot transforma coridorul Suwalki într-o „zonă a morții” plină de drone și mine și aflată sub raza de acțiune a sistemelor de artilerie.
Forțele NATO europene nu aveau să atace înainte de a distruge apărarea antiaeriană a Rusiei, ceea ce nu au reușit să facă în intervalul de timp alocat simulării, din cauza lipsei rachetelor anti-radar și a altor echipamente militare necesare în operațiunile de acest gen.
Într-o eră dominată de drone, artilerie și rachete, Rusia nu are nevoie să controleze fizic teritoriul ce desparte țările baltice de restul alianței NATO. Armata rusă poate doar să păstreze această regiune în raza de acțiune a rachetelor, dronelor și obuzelor sale pentru a dezbina forțele europene.
Activarea armelor nucleare tactice din Belarus, Kaliningrad și vestul Rusiei
Dacă Washingtonul i-ar lăsa pe europeni să conducă operațiunile contra Rusiei, ar accepta și pierderile mari pe care trupele NATO le-ar suferi fără armele americane necesare pentru distrugerea sistemelor de apărare antiaeriană și de rachete de mare precizie ale Rusiei?
Ar lansa europenii un contraatac chiar și în lipsa acestor capacități sau ar ceda în fața cerințelor impuse de ruși pentru a evita o potențială baie de sânge? Ar ataca Polonia de una singură?
În eventualitatea unui contraatac al NATO, membrii echipei roșii au pregătit un plan pentru a se folosi de amenințările nucleare ca să-i intimideze pe liderii politici din Germania.
Activarea armelor nucleare tactice din Belarus, Kaliningrad și vestul Rusiei ar fi fost urmată de un ultimatum privind controlul nenegociabil al coridorului Suwalki.
Însă, echipa roșie nu a mai avut nevoie să implementeze acest plan întrucât și-a atins mai repede obiectivele, paralizând conducerea Germaniei în timp ce americanii au privit de pe margine conflictul.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
