Viața Sfântului Cuvios Stelian Paflagonul

Acesta s-a născut în secolul al șaselea, la Adrianopolis, în provincia Paflagonia din Asia Mică, într-o familie foarte bogată. La o vârsta potrivită, plin de iubire dumnezeiască și povățuit de Duhul Sfânt, el și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în pustiu, pentru a se adânci în rugăciune și cunoașterea lui Dumnezeu.

A intrat într-o peșteră unde primea hrană de la înger, dar spre deosebire de alți pustnici, el nu s-a retras cu totul din lume ci, din dragoste pentru oameni, mergea printre ei si îi ajuta, întorcându-se apoi la chilie, pentru odihnă. Pentru viața de curăție și rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit de darul tămăduirii.

Într-o noapte, în timp ce se ruga, Sfântul Stelian a simțit prezența lui Dumnezeu și a fost copleșit de Duhul Sfânt. În ziua următoare, chipul său strălucea arătând o bucurie profundă și o liniște sufletească pe care nu o mai cunoscuse până atunci.

Într-unul din drumurile sale obișnuite în care mângâia și alina și când a pus mâna pe creștetul unui copil bolnav, a simțit cum puterea lui Dumnezeu trece prin mâna sa, iar copilul s-a tămăduit imediat. De atunci Sfântul a început să fie căutat de oameni aflați în suferință.

Multe familii îi încredințau educația copiilor și astfel a luat naștere un loc unde mamele își puteau lăsau copiii cât timp ele se ocupau de treburile zilnice.

Astfel, prin grija fată de copii și familii, prin tămăduirea, dar și prin ajutorul dat mamelor, Sfântul Stelian avea să devină ocrotitorul copiilor Blând, binevoitor, plin de dragoste pentru cei din jur, având mereu un cuvânt de mângâiere. Așa era  Sfântul Stelian și să nu uităm să-i cerem ajutorul.

Related posts

Leave a Comment

five × 4 =