Transmiterea comunitară a noului coronavirus în Spania a început la jumătatea lunii februarie, conform rezultatelor preliminare ale unei cercetări efectuate de Centrul Naţional de Microbiologie al Institutului de Sănătate Carlos III (ISCIII), contrazicând astfel versiunea anterioară a guvernului spaniol care abia la începutul lunii martie a admis existenţa transmiterii comunitare a virusului SARS-CoV-2, potrivit Agerpres.
Cercetarea, prezentată de 20minutos.es şi care a analizat secvenţele genomului de SARS-CoV-2, relevă că virusul a pătruns în Spania prin 15 puncte diferite, că în această ţară nu a existat un ”pacient zero” şi răspândirea sa în rândul populaţiei locale a început în jurul datei de 14 februarie.
Primul pacient COVID-19 a fost confirmat în Spania la sfârşitul lunii ianuarie, acesta fiind un turist german, urmat de mai multe alte cazuri pentru care s-a putut stabili o legătură epidemiologică, astfel că pe 23 februarie directorul centrului spaniol de alerte sanitare, Fernando Simon, asigura populaţia că ”în Spania nici nu există virusul, nici nu se transmite boala şi în prezent nu avem niciun caz”, cazurile confirmate până atunci fiind importate, în general cu legătură în Italia.
Vorbind acum despre acest studiu, oficialul spaniol spune că ”este perfect posibil să fi existat cazuri asimptomatice care ne-au scăpat şi care nu au fost detectate de serviciile sanitare. Altfel nu ar fi fost atât de exploziv”. La aproape trei luni de la confirmarea primului caz, Spania are în prezent peste 213.000 de cazuri de COVID-19, dintre care peste 22.000 de decese.
Potrivit acestei cercetări, partida de fotbal Atalanta – Valencia, desfăşurată în oraşul italian Bergamo pe 19 februarie şi descrisă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept un eveniment care a generat propagarea rapidă a virusului în Spania, este doar una din cele 15 căi de intrare a noului coronavirus în această ţară.
De asemenea, cel puţin zece dintre aceste surse iniţiale de infectare ce îşi au originea în alte ţări au avut ca rezultat apariţia unor focare de transmitere locală în Spania, dintr-unul dintre acestea rezultând apoi o propagare majoră a virusului în alte cel puţin şase ţări, constatare ce arată potenţialul extraordinar al SARS-CoV-2 de a se răspândi rapid în lume.
