Tandemul Barna-Cioloş. După „Guvernul ZERO”, Programul ZERO!

Dan Barna pare să cadă într-o capcană de care nu se poate feri. A „vândut” tuturor povestea PSD-ului cel rău care te exploatează și a promis altceva. Iar acum, nu poate livra ceea ce a promis.

NOII „FURIOȘI” SUNT TEFELIȘTII

Societatea românească nu diferă substanțial de societatea „occidentală”. Peste tot în lume, schimbările au venit pe același fond al dezvoltării, producând dezechilibre sociale similare, cărora guvernele li s-au adaptat așa cum s-au priceput mai bine. Spunea cineva că secolul XX a început abia după cel de-al doilea război mondial, iar observația nu era întru totul greșită.

Cu ce a venit în plan social al 5-lea deceniu, știm: neadaptarea unor indivizi care s-au văzut excluși din planurile de reconstrucție, cu singurătate, nefericire, neînțelegere, dorința de a deveni rapid și fără efort beneficiari ai noii lumi. John Osborne, Alan Sillitoe, David Storey, Henry Jaeger au scris cărți despre acea generație. Pe urmă, moda a trecut, „furioșii” fie s-au adaptat fie au pierit, iar lumea a mers mai departe. Nimeni n-a mai stat să „privească înapoi cu mânie”.

Nici situația de astăzi nu e tocmai diferită! Avem cam aceiași „furioși”, în cazul nostru „tefeliștii”, măcinați de aceeași chinuitoare dilemă – a fi exploatați sau nu. A fi exploatați ca și generația de dinainte sau a parveni ca vedetele revistelor glossy și a trăi „ca afară”.

Potrivit IRES, nivelul de informare a „tinerilor frumoși și liberi” este stupefiant: știu cine este președintele USR abia 15% dintre ei, iar 14% declară că știu cine este liderul PLUS. O treime din reprezentanții „generației Y” nu au auzit de nici un președinte de partid politic din România.

Doar 15% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani au declarat că știu cine este președintele Camerei Deputaților, drept pentru care întrebarea firească ar fi: ce căutau restul de 85% în piață? Trei sferturi dintre ei (75%) spun că și-ar dori un șef de stat care să treacă peste Parlament în deciziile pe care le ia. Cam atât despre democrația pe care o trâmbițează…

O GENERAȚIE IRELEVANTĂ SOCIAL

Revenind la situația generală, categoria votanților USR/Barna, în principal mileniali, generația Y are o problemă în a se identifica cu tabăra câștigătoare din societate. De aici spiritul contestatar. Diferența și mai tristă dintre ei și generația „furioșilor” din anii ’50 constă însă în faptul că exploatarea capitalistă nu pare cea mai rea chestiune în momentul de față. Există ceva și mai rău: a nu fi exploatați! Nici de sistem, nici de PSD, nici de Dragnea. Iar asta înseamnă a fi pur și simplu irelevanți.

Ca să se înțeleagă, este – în oglindă – cazul așa-zișilor „electroniști”, a „specialiștilor” care în anii ’90 s-au pomenit înconjurați de rezistențe și condensatori de diferiți amperi și pikofarazi, fiind zeii de care depindea „viața” televizorului tău, iar în ziua următoare se zgâiau la circuitele integrate fără să știe ce să facă cu ele. Oameni pe care societatea i-a lăsat în urmă.

Faptul că generația Y a ajuns irelevantă pentru societate, dar și pentru mediul de afaceri, pentru mediul politic, pentru cel administrativ etc. devine o experiență extrem de amară pentru mulți. Iar simpla clasificare în „tineri frumoși și liberi” – pe de o parte, și „bătrâni/comuniști/pesediști” – pe de alta, este extrem de falsă. Iar asta o știu și „tinerii frumoși și liberi”! Mai ales cei care au ajuns „robi” în diversele corporații care, deocamdată, pe termen scurt, încă le mai asigură relevanța. Unora. Dar și aici au început să apară diverse grade de relevanță, de exemplu, cei care utilizează MySQL pot fi mult mai relevanți decât cei care stăpânesc Jawasoft sau .Net și invers!

Iar cei care au astăzi abilitatea de a-și utiliza puținele cunoștințe în domenii de nișă, făcând o muncă repetitivă și fără mari satisfacții profesionale, știu foarte bine (sau ar trebui să știe) că peste un deceniu întreg ecosistemul corporatist va arăta altfel, pe holurile clădirilor de birouri vor circula alți tineri care se vor crede miezul din gogoașa societății, în timp ce ei vor deveni huliții și „incapabilii”, cărora statul nu are de ce să le ofere pensii. Tocmai pentru că ei asta au cerut acum.

Ca atare, mișcările de stradă sau participarea la diverse referendumuri îi încântă pe susținătorii USR, care declară că acestea sunt instrumente ale democrației! Coagularea unor efemere majorități pentru astfel de cauze nu doar că le dă senzația că ar scăpa de insignifianță, dar marchează și diferența dintre ei și restul societății.

VIITORUL CU BARNA

Atât Dan Barna, cât și Dacian Cioloș au construit o adevărată „ideologie” bazată pe ură, ei neavând nicio altă ideologie și niciun alt program politic. Au pus reflectoarele pe clasa politică, pe sistemul „comunist” care te exploatează și au cerut ajutorul ca să-l arunce în aer. Fără a avea ceva de pus în loc.

Deci, Barna și USR PLUS au pus zi de zi, cărămidă peste cărămidă, în încercarea de a demonstra, contrar tuturor evidențelor palapabile, că economia nu crește, ci este în colaps, că statul nu ar avea bani – deși are, că Justiția e chinuită, că avem o corupție înspăimântătoare. Iar în vârful mesei s-a așezat PSD-ul și liderul acestui partid – Liviu Dragnea. Răul absolut.

Arestarea și încarcerarea lui Dragnea este însă cea mai mare lovitură pentru USR și PLUS! De ce? Pentru că a fost demonstrația faptului că „răul absolut” împotriva căruia „luptau” era doar un basm! Pentru cei care gândesc, acest aspect este la fel de înspăimântător ca și spectrul corupției pe care Dan Barna și USR-ul s-au chinuit atâția ani să-l proiecteze asupra establishmentului. Altfel spus, au avut demonstrația clară a propriei imposturi. Miezul „răului” s-a dematerializat sub ochii tuturor, „dictatorul” fiind trimis la închisoare pentru o instigare la comiterea unei fapte inexistente – potrivit instanței!

UN ELECTORAT MARGINAL

Bazinul electoral al USR este unul extrem de volatil. Din acesta fac parte deopotrivă studenți, persoane cu pregătire tehnică, artistică, dar în general persoane analfabete juridic, care sunt chemate să se pronunțe – în stradă – asupra unor chestiuni ce țin de oportunitatea luării unor decizii politice ori juridice față de care votanții USR nu au pregătirea necesară pentru a se pronunța altfel decât pur subiectiv, în limita unor informații precare. Ceea ce nu înseamnă că cei care îi folosesc în acest mod abject, nu profită de ignoranța lor pentru a-și vedea asigurată accederea către structurile puterii.

Acestor așa-ziși „tineri” li se adaugă și o categorie substanțială de marginali din societate. Electoratul de tip justițiar, pe vremuri agregat de Dan Diaconescu și al său PP-DD, din rândul cărora fac parte și cei din așa-zisa „diasporă”, total decuplată de realitățile din țară. Nu cei care au părăsit România pentru a-și construi vreo carieră solidă afară, ci spălătorii de WC-uri, angajații prost retribuiți din corporațiile de afară, „căpșunarii”, bonele, chelnerii etc.

Avem apoi persoane de vârstă medie. Acest lucru s-a văzut pe cifre, pe site-ul Biroului Electoral, unde populația de 45+ ani a constituit o categorie extrem de compactă. Este vorba despre același segment populațional care a fost definit de-a lungul timpului ca fiind perdantă în „tranziție” și care, din lipsa identificării unei căi de a se pune în rând cu lumea, a rămas pe poziții marginale în cadrul societății și care se defulează luptând cu „puterea” din lipsa oricărei perspective generate de propria lipsă de pregătire sau de adaptare.

Partea tristă cu simpatizanții sau votanții USR este că lipsa de pregătire îi grevează și pe cei care dețin diplome și CV-uri care ar putea părea onorabile. Același lucru e valabil și pentru cei din USR care nu au avut vreodată șansa să lucreze, fiind în general absolvenți de facultăți, de masterate, de doctorate, dar care au rămas irelevanți pentru angajatorii care operează pe piața din România. Unii au venit de afară, după perioade mai scurte sau mai lungi, nota comună fiind aceeași ratare și afară.

LIPSA DE COMPETENȚĂ

Pentru cei care au urmărit Congresul USR șocant a fost, bunăoară, să constate că una din vocile mature din partid este un fost ghid ONT de pe vremea lui Ceaușescu, ce a traversat epoca Băsescu cot la cot cu Elena Udrea, în PDL, în condițiile în care întreg partidul urlă că nu vrea comuniști, ci „justiție” și „anticorupție”.

La fel, cei care au decis să se supună votului partidului în vederea nominalizării pentru candidatura la președinție par să aibă cariere derizorii. S-au aliniat un dentist căruia nu cred că i-ar încredința cineva nici câinele ca să i-l plimbe în jurul blocului, un cadru militar în rezervă – genul sergent sau plutonier, nu colonel, destul de rudimentar, eternul activist Goțiu și Dan Barna. Acesta din urmă este absolvent de științe juridice, cu un masterat la Politehnică, dar a lucrat la o firmă care se ocupa de birocrația necesară accesării fondurilor europene.

În general, USR s-a distins ca un contestatar a tot ceea ce există. În rest, toți reprezentanții partidului par grav lipsiți de orice idee de a reprezenta pe cineva, proiectele lor vizând anularea de drepturi câștigate de anumite categorii sociale (pensii), trecând prin proiecte de lege privind interzicerea diseminării unor poze intime (proiectul senatoarei Florina Presadă) sau cereri adresate la nivel internațional ca România să fie supusă unor mecanisme de verificare și control (europarlamentarul Nicu Ștefănuță).

Iar aici chiar merită să ne oprim! De ce și-ar dori cineva să existe o entitate străină care să vină și să te verifice în permanență? Singura explicație rămâne incompetența. Doar incompetentul are nevoie să fie tot timpul dădăcit, să i se spună când să respire, când să clipească…

Dacă la acest Ștefănuță e doar o chestiune de subordonare în fața unei „autorități” sau „competențe” superioare, Dan Barna trece la durități de-a dreptul! El vrea ca Ministerul de Interne să fie condus de străini.

Un obiectiv pe care Dan Barna și-l propune, potrivit propriei declarații, este „implementarea unei strategii de reactivare a spiritului comunitar în contextul valorilor actuale USR”. Care or fi acele valori? Greu de spus și unde zace resursa de „energie, credibilitate, competență și onestitate” cu care se laudă liderul USR. O simplă trecere pe pagina Facebook a formațiunii politice denotă fie prostie dusă la limitele ei ultime, fie o ticăloșie ieșită din comun și cu siguranță o incapacitate de a înțelege mecanismele de funcționare ale instituțiilor statului sau a rolului lor.

Cât despre onestitate – dacă parcurgem imaginile tip afiș puse în circulație de USR și de PLUS, avem în față tot atâtea exemple de minciuni oribile. De tipul: Ursula von der Leyen „a acceptat să preia în programul său una dintre prioritățile Alianței USR PLUS din campania la europarlamentare, un mecanism de monitorizare a respectării statului de drept în toate statele membre UE”. De parcă nu s-ar fi discutat asta în campania electorală de afară și în dungă!

Sau cea despre falsificarea datelor privind recolta de porumb de către Ministerul Agriculturii. Pe baza căror date? Curtea Constituțională este „vârful de lance al penalilor”!

„Campionul” mistificărilor este însă senatorul USR George Edward Dircă, anume cel care la o întrevedere cu reprezentanții Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului a prezentat oficialilor europeni principalele „îngrijorări privind sistemul electoral din România”, în condițiile în care USR a fost unul din principalii beneficiari ai fraudei electorale de cca. 3 milioane de voturi de la europarlamentare!

E ușor să discuți despre „standarde de integritate” când majoritatea „useriștilor” nu au ocupat nicăieri vreo funcție executivă, iar cei care au făcut-o au fost deja „spălați” și faptele lor nu se iau în socoteală! Fie că vorbim despre banii iliciți din campania lui Nicușor Dan, contractele lui Dragoș Pâslaru, fie că vorbim despre Clotilde Armand și problema banilor pentru supravegherea celor de la Bechtel, fie că vorbim despre doamna care exploatează păduri, în condițiile în care senatorul Goțiu, chipurile, le apără de drujbe, precum apără și mierlele.

O mențiune specială pentru celebra campanie „Fără penali”! Însăși denumirea este lipsită de orice onestitate. Ce înseamnă „penali”? Și cum de nu au auzit și cei din USR că interzicerea unor drepturi o face instanța de judecată, de la caz la caz?

S-AU SĂTURAT DE ROMÂNIA

Potrivit IRES, doar 43% din mileniali au încredere în România, 31% dintre tineri spun că au avut încredere în România, dar i-a dezamăgit, iar 11% dintre tineri spun că nu au avut încredere în România niciodată, în timp ce peste 52% au încredere în UE. Mai mult de jumătate dintre tineri cred că România nu poate asigura viitorul copiilor lor (51%).

La fel, votantului USR i s-a inoculat ideea că Parlamentul este o colecție de infractori, că cei care au averi le-au obținut pe căi necinstite, că singurii abilitați să vorbească public sunt cei din „diaspora” (utilizată ca masă de manevră) și „elita” corporatistă, care „se sacrifică” de dragul „proștilor” pe care trebuie să îi ajute să vadă lumina „progresismului”.

USR operează cu concepte perfect străine (încă) societății românești, agenda LGBTQ, migrație, Islam, control social riguros, intervenția organismelor străine în legislația și administrația țării, în economie, în finanțe și chiar în procesul educațional.

Și pentru că deseori cei din USR au rumegat ideea politicilor „de dreapta”, „liberale”, hai să notăm că dacă nu crezi în națiunea ta și în dreptul ei la autodeterminare, nu ai cum să îți arogi titlul de liberal! Liberalismul acceptă majoritatea conducătoare, rezultată din alegerile indivizilor ce compun națiunea.

Ceea ce propune însă USR este privarea națiunii de consimțământul celor care sunt guvernați, totodată privarea lor de liberalism, privarea lor de libertate. Fără acestea, puterea nu mai este legitimă! Exact invers decât propovăduiesc cei din USR, care au luat cu asalt democrația liberală. Pentru că naționalismul este echivalentul democrației liberale. Ca atare, libertățile civile ți le exerciți în interiorul națiunii. În contrast cu asta, avem tehnocrația, ideologia imperiilor, conducătorul care „știe” ceea ce „prostul” nației nu știe.

„Expertul”, tehnocratul, este genul de om pe care îl angajezi și îl și concediezi. Nu este (sau nu ar trebui să fie) cel care să îți spună ce să faci. Cetățeanul trebuie să spună ce trebuie făcut, nu „expertul” angajat. Normal, angajezi un măcelar (expert) ca să îți taie porcul de Crăciun, nu aștepți de la acesta să îți dicteze cum să îți petreci sărbătorile.

„Opţiunea pentru România e menţinerea axei Washington-Londra. Brexitul generează distorsiune în forţă şi va trebui să dezvoltăm relaţii mai bune şi pe partea asta cu ceea ce se prefigurează a fi politica europeană de apărare Berlin-Paris, în principal”, a spus Barna.

Adică noi trebuie să apărăm Germania? Ca să ce? Ca să își exporte jumătate din PIB? Ca să sporească exporturile către UE, an de an, pe spezele economiilor țărilor din uniune? Despre ce vorbim? Despre încercarea de a șterge suveranitatea țărilor? Ne spune Dan Barna că Uniunea Europeană trebuie să fie un organism supranațional. La fel crede și Cioloș! Nu pentru că așa vor cetățenii, ci pentru că așa vor niște birocrați.

Transnaționalismul nu este nimic altceva decât o abandonare a obligațiilor cetățenești. Cine și față de cine va fi loial? Cine față de cine mai are obligații?

TEHNOCRAȚIA, ȘTIINȚA INGINERIEI SOCIALE!

Intervievaţii între 18 și 35 de ani susţin în proporţie de 53% că un guvern de tehnocraţi ar fi bun pentru România. Nu degeaba flutură și Dacian Cioloș astfel de idei, colegul de „tandem” al lui Barna.

Lucrurile încep de la educație. După cum aflăm chiar din gura liderului USR – „Trebuie să ne educăm copiii în spirit danez. În momentul în care reuşeşti să educi copiii în spiritul că victoria echipei e mai importantă decât victoria individuală a fiecăruia dintre noi, atunci vorbim într-adevăr de posibilitatea de a genera un viitor consistent pentru România”.

Numai că, în doctrina tehnocrată, „educația” înseamnă de fapt „condiționarea umană”. „Condiționarea prezentă a individului este întotdeauna rezultanta experiențelor din trecut. Cu cât sunt mai similare mediile unui număr mare de oameni, cu atât produsele umane sunt mai similare” – Howard Scott, M. King Hubbert – Technocracy Study Course, 1934, pp.205. Cu alte cuvinte, acel „viitor consistent” depinde de îndoctrinare, anihilarea individualității, anihilarea dorinței de victorie, ceea ce contează este „echipa”, binele societății imaginate de conducătorii „înțelepți”.

Iar de aici, ajungem să nu ne mai mirăm de faptul că până și absolvenții de Drept pot susține „anticorupția” construită pe abuzuri grosiere, căci ceea ce contează cu adevărat este obediența față de sistem și condiționarea în virtutea căreia există o singură opinie ce trebuie însușită de fiecare, în numele victoriei „echipei”.

Restul e „Games of Trones ca viziune, dar Star Trek ca energie”. Adică totul se face fără considerații de ordin etic, din rațiuni pragmatice. Nu e în joc doar guvernarea, ci schimbarea definitivă a României. Nu de către Barna sau Goțiu, ci de către cei care le vor da foaia de parcurs și pașii de urmat.

Povestea USR este povestea oricărui partid de laborator, cu cobaii gata dresați să bată călcâiele și să aducă orice schimbare solicitată de stăpânii lor din corporații și din bănci. Altminteri, lăsați de capul lor, ar merita privită guvernarea USR-PLUS din fața unui munte de popcorn.

La ora actuală însă, Dan Barna se bucură de un nivel de încredere de 12% în rândul electoratului, potrivit unei măsurători Sociopol, ceea ce ar putea însemna vreo 5% ca intenție de vot. Cam puțin pentru cineva care se gândește la funcția supremă în stat. Se anunță o vară lungă pentru cei din servicii dacă vor să-l gonfleze din nou pe Dan Barna.

 

Sursa: magazine.ro

Related posts

Leave a Comment

2 × three =