Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului

Acest fericit părinte s-a născut în București în ziua de 7 octombrie 1787 din părinți români, temători de Dumnezeu și a primit la botez numele de Constantin.

Când avea douăzeci de ani, din îndemn lăuntric și-a îndreptat pașii spre Mănăstirea Cernica unde a fost primit cu dragoste părintească de starețul Timotei.

După un an de ascultare duhovnicească a fost tuns în călugărie, schimbându-și numele în Calinic, iar peste o lună a fost hirotonit ierodiacon. Aici a viețuit 43 de ani, nevoindu-se zi și noapte în post și rugăciune, în muncă și smerenie, în răbdare și dragoste.

După cinci ani a primit darul preoției, iar după alți cinci ani a fost ales stareț și a cârmuit cu multă iscusință timp de 31 de ani.

În anul 1850 a fost sfințit episcop al Râmnicului și aici cu nespusă râvnă și osteneală a zidit din temelie biserica Episcopiei, împodobind-o cu zugrăveală și odoare scumpe și a dat viață nouă tiparniței bisericești.

Dorul de viață schimnicească l-a îndemnat să zidească o biserică la schitul Frăsinei după pravila călugărilor din Muntele Atosului.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic 16 ani, după care simțindu-se slăbit de bătrânețe și bolnav, a venit iarăși la Mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se la Domnul în ziua de 11 aprilie 1868.

Acest fel de viață a făcut din el un vas ales al Domnului, împodobit fiind și cu darul facerii de minuni, tămăduind bolnavi, cunoscând gândurile ascunse ale oamenilor, sfârșitul lor și chiar pe al său.

Și azi mult ajutor și folos sufletesc dobândesc toți cei cu credință năziuiesc către acest smerit ales al Domnului.  

Related posts

Leave a Comment

four × four =