Sfântul Anton sau Antonie cel Mare este prăznuit în fiecare an pe data de 17 ianuarie. Este considerat sfântul care îi scapă pe cei credincioși de farmece și blesteme. Vezi ce tradiții și obiceiuri trebuie să urmezi de Sf. Anton.
Sfântul Anton a trăit în secolul al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Este socotit a fi întemeietorul vieţii monahale şi este probabil cel mai reprezentativ ascet pentru duhul vieţii călugăreşti.
Născut în satul Coma din Egiptul de Mijloc, în anul 251, acest mare luminator al credinţei a fost fiul unor ţărani creştini înstăriţi. În acest mediu a deprins calea credinţei.
Pe când Antonie avea 20 de ani, după moartea părinţilor săi, întrebându-se despre drumul sau în viaţă, fericitul a auzit în biserică cuvintele lui Hristos: “Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi” (Matei 19, 21).
După ce s-a retras o perioadă într-o colibă de lângă satul natal, sub povăţuirea unui ascet mai bătrân, Antonie s-a mutat într-un mormânt idolesc; apoi, pe când avea 35 de ani, Sfântul Antonie s-a mutat într-un loc numit Pispir, la marginea deşertului.
Aici a locuit sfântul timp de 20 de ani, până când ucenicii săi l-au silit să părăsească acest loc, Antonie fiind aproape mort din cauza atacurilor diavoleşti. Acum Antonie devine deja părintele duhovnicesc al multor călugări din diversele comunităţi monastice din pustia egipteană, cele mai vestite fiind cele din Nitria şi Sketis.
Sfântul Antonie cel Mare
După ce în anul 310 face o călătorie la Alexandria pentru îmbărbătarea creştinilor prigoniţi din cauza persecuţiei lui Maximin, Antonie se stabileşte în 312 în adâncul deşertului, pe muntele Kolzim.
Aici a rămas până la sfârşitul vieţii, împreună cu doi ucenici, nemaipărăsindu-şi locul decât pentru a-şi vizita discipolii şi pentru a doua sa călătorie la Alexandria, în sprijinul Sfântului Atanasie cel Mare, persecutat de arianişti.
Sfântul Anton a trecut la cele veşnice în anul 356 d. Hr. în deşertul de pe malul drept al Nilului.
Înainte de a muri, Sfântul Anton le-a lăsat ucenicilor săi un testament prin care le cerea să fie îngropat într-un loc secret, acolo unde să nu îl descopere nimeni. Aceștia i-au respectat dorința Sfântului și i-au îngropat trupul astfel încât, secole întregi, nimeni nu l-a descoperit.
Mai târziu, în urma cercetărilor făcute pentru restaurarea Mănăstirii Sfântului Anton din Egipt, constructorii au spus că mormântul cu moaștele Sfântului ar putea fi sub Sfânta Masă a bisericii centrale a mănăstirii.
Milostive Dumnezeule primește cu bunătate rugăciunile Sf. Anton ce eu ți le prezint acum pentru a dobândi harul (se spune ce har se dorește) ce Ție cu umilință Îți cer.
Iar tu măritul meu patron Sf. Anton nu întârzia a mijloci pentru mine. Fă ca evlavia mea să fie sinceră, ajută-mă să pot dobândi mai întâi iertarea tuturor păcatelor de care ma căiesc din inimă. În genunchi la picioarele tale eu aștept prin mijlocirea ta harul ce-l cer de la Bunul Dumnezeu. Amin.
Sfinte Antonie, cerescul ocrotitor al celor ce te iubesc și te sfințesc, iată și eu nevrednicul alerg la tine cu evlavie și îmi pun toată încrederea în ocrotirea ta rugându-te să mă ajuți în neputințele, necazurile și durerile mele.
Ajută-mă să urmez pilda vieții tale petrecându-mi viața în curățenie, în smerenie și în dragoste față de Dumnezeu și de aproapele meu. Apară-mă în vremea ispitei și nu mă lăsa să supăr pe Dumnezeul și Ziditorul meu prin căderea în păcat. Numără-mă și pe mine de aici înainte între cinstititorii și ocrotitii Tăi. Vino în ajutorul meu ori de câte ori te voi chema în necazuri și strâmtori și mai cu seamă în ceasul morții mele. AminTatăl Nostru, Născătoare, Mărire și acum, Sfinte Antoane, ajută-mă.
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.