Secretar de stat demis de Citu, despre ororile gasite in Guvern: „Amestec letal de prostie si rea intentie. Corectam greseli gramaticale grave, puneam virgule. Am inghitit scuze jalnice, minciuni sfruntate, justificari penibile”

28 septembrie 2021  |  12:19  |  👁 246 Vizualizari


Valentina Saygo, fost secretar de stat la Ministerul Economiei, demisa de Citu in „noaptea cutitelor lungi”, dezvaluie intr-o ampla postare pe Facebook cu ce s-a confruntat in perioada in care s-a aflat in minister. Ea a evidentiat cat de prost pregatiti si de lipsiti de coloana vertebrala sunt o buna parte dintre functionarii de rang inalt.

„Mi-a luat ceva timp sa imi sedimentez gandurile pe care le-am strans in cele aproape noua luni cat am ocupat pozitia de secretar de stat de la Ministerul Economiei. Nu mi-am dorit si nu am visat o functie in administratia centrala, dar am considerat ca este o provocare, avand posibilitatea de a schimba in bine lumea din jurul meu.

Stiu ca nu am fost comunicativa in aceasta perioada, iar pentru asta va rog respectuos sa ma iertati, dar de prea multe ori am fost nevoita sa imi inabus neputinta. Cum ar fi fost sa scriu despre frustrarile mele si piedicile de care aveam parte in fiecare zi, voua, celor care v-ati pus speranta in mine? Am preferat sa tac si sa imi iau injuraturi care sa imi ajunga pentru tot restul vietii.

Poate am fost prea idealista sau doar naiva, fara sa am o agenda ascunsa, interese proprii sau sarcini de partid, insa am fost constienta din prima zi ca nu voi face multi purici, asa ca am luat fiecare zi ca ultima, cu valiza pregatita la usa.

Tocmai de aceea presiunea a fost maxima si o goana nebuna dupa rezultate, insa m-am izbit frontal de lentoarea cu care se misca lucrurile in sistem. Orele se schimba in zile, saptamanile in luni, iar lunile in ani, o ‘viteza’ care l-ar innebuni pe orice antreprenor care este obisnuit sa ia decizii la minut. Pentru mine a fost cea mai neproductiva etapa din viata mea si probabil imi va lua ceva timp sa ma iert pentru asta, insa am preferat sa regret, decat sa imi para rau.

Sa faci ceva profund, maret, strategic – ai nevoie de ani de zile pentru asta, de oameni cu viziune, de vointa politica, de buget, de profesionisti, de colaborarea administratiei centrale cu mediul privat, dar dintr-un minister unde media de viata a unui ministru este de 8-9 luni, cam ce poti face in acest interval de timp?
Semnam hartii si stingeam incendii, hartii la care corectam greseli gramaticale grave, puneam virgule, faceam acorduri si imparteam frazele in propozitii fara sens.

A da raspunsuri fara inteles este un deziderat si mi-a luat ceva pana m-am prins de lucrul acesta, dar nu trecea nimic fara sa semnez. Cel mai elocvent exemplu (caruia i-am facut o copie pe care o voi inrama, pentru momentele in care ma va bate vreun gand de salvat tara) este un ordin de deplasare intern cu 16 (saisprezece) semnaturi.

Am fost nevoita sa lucrez in conditii pe care nu le-as fi acceptat niciodata, cu laptopul de acasa, cu telefonul de acasa, cu routerul de acasa, cu hartie igienica, dezinfectant, apa plata, rechizite si altele de care prefer sa uit.

A trebuit sa lucrez cu oameni de o moralitate indoielnica si cu o pregatire precara, un amestec letal de prostie si rea intentie, fata de care nu aveam nici cel mai mic control sau vreun instrument de constrangere. Am inghitit scuze jalnice, minciuni sfruntate, justificari penibile, dar si ochi dati peste cap, ranjete triumfatoare, pentru ca functionarul public este nemuritor, comparativ cu demnitarii care sunt schimbati precum sosetele. Este stiut deja ca, dupa plecarea noastra, s-a sarbatorit cu sampanie in minister.

Nu generalizez, pentru ca nu sunt toti asa, sa fie clar. Printre ei sunt profesionisti extraordinari, dominati de intentii bune, saritori, dar prea putini pe cat ar fi nevoie si trebuie sa sapi dupa ei ca dupa nestemate. Aceia mi-au ramas in suflet, mi-au salvat fundul de la capcanele pe care le primeam si m-au ajutat pana in ultima zi.

Mi-am scris demisia de trei ori si tot de atatea ori am renuntat sa plec, pentru ca mi-a fost rusine de Claudiu Nasui si echipa lui, o mana de oameni curati si bine intentionati, altfel as fi fugit mancand pamantul.

Daca in pandemie am muncit de cinci ori mai mult decat la firmele mele, din dorinta de a ajuta cat mai multi antreprenori sa razbata prin hatisul legislativ, in functia de secretar de stat am dublat acest ritm si nu imi pare rau. Stiu doar ca tot ceea ce am facut a fost cu inima curata si ganduri bune, iar consolarea mi-a venit la final, de la oamenii care si-au exprimat regretul si ‘condoleantele’ pentru modul in care am fost debarcati in noaptea cutitelor lungi.

 

Probabil ca aceste noua luni grele vor avea un sens pentru mine si sper sa il inteleg la un moment dat. Ma voi intoarce curand la viata mea anterioara, dupa ce ma curat de dispretul si dezgustul pe care inca le simt.

Cu regret am tras o concluzie – Romania nu este pregatita pentru oameni cinstiti, curati si onesti. Nu poate fi reformata de sus in jos, oricat de bune intentii ar avea cineva, pana nu este destelenita in cele mai adanci cotloane. Iar dupa cum vedem acum, nici sus nu este vreo buna intentie. Imi pare rau! Va multumesc pentru increderea acordata si va rog sa ma iertati daca v-am zadarnicit sperantele!”, a scris Saygo pe Facebook.

Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.