Școala românească în pandemie, între compromis și haos: “dezastruoasă”, “ineficientă”, “oribilă”

30 octombrie 2020  |  06:48  |  👁 0 Vizualizari


Un sondaj online realizat între 14-20 octombrie de Fundația Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună” alături de Consiliul Național al Elevilor și Federația Națională a Asociațiilor de Părinți arată că pentru 51% dintre elevi prima lună de școală a fost mai degrabă haotică, “încercând să țină pasul cu provocările implicate de diferitele scenarii în care s-au aflat, mai ales pentru că o parte din aceștia au și experimentat mai mult de un singur scenariu”.
De asemenea, aproximativ 30% dintre elevi consideră că, în prezent, modul în care se realizează școala este un compromis valid din perspectiva crizei medicale în care se află România.
Cu toate acestea, există elevi pentru care educația în conextul actual este “dezastruoasă”, “foarte proastă”, “grea”, “ineficientă”, “oribilă”, “un dezastru”.
Ei menționează că le este dificil să învețe în contextele educaționale în care se află și că unii dintre profesori nu se implică suficient pentru a îmbunătăți calitatea educației oferite.
La polul opus, sunt și câțiva elevi care susțin că educația este mai puțin stresantă în formatele hibrid sau online.
Profesorii caracterizează procesul actual de învățământ în termeni mai blânzi decât elevii. Astfel, 40% dintre cadrele didactice evaluează educația din prima lună de școală ca fiind un compromis, iar 34% consideră că aceasta este de calitate. Totodată, sunt și profesori care consideră că educația online s-a îmbunătățit de la o zi la alta, iar, în ciuda provocărilor care apar, “se” fac eforturi și încercări pentru o educație cât mai bună.
Cade responsabilitatea mai mult pe elev și părinte
Părinții observă și ei compromisul din educație în proporție de 49%, iar alți 33% consideră că procesul educațional este haotic, unul dintre părinți menționând “în ciuda efortului susținut al profesorilor și copiilor deopotriva, este totuși un compromis. Este un sistem ce se bazează foarte mult pe gradul de responsabilitate al copilului”.
“Părinții constată faptul că învățământul a devenit din ce în ce mai mult responsabilitatea elevilor și a părinților, și mai puțin a reprezentaților școlii: “Din păcate, suplinesc munca învățătoarei, care preferă să nu se complice și predă extrem de puțin, în schimb, dă enorm de multe teme. Astfel, sfârșesc prin a-i suplini munca, prin a lucra mult cu copilul”. Un alt respondent (din grupul părinților) menționează apariția frustrării pentru toți actorii sociali implicați (elevi, cadre didactice, părinți) și lipsa empatiei, așteptările între aceștia fiind exagerate”, arată sondajul.
De asemenea, părinții și elevii acuză profesorii că nu sunt destul de bine pregătiți în competențele digitale, dar și profesorii, și copiii se supraevaluează.
Sondajul a analizat și propria evaluare a competențelor digitale, care este o componentă esențială în desfășurarea orelor online sau și hibrid și concluzionează că există “o supra evaluare a abilităților și cunoștințelor digitale”.
“Competențele digitale ale respondenților (elevi și cadre didactice) sunt auto-percepute ca fiind destul de dezvoltate, ținând cont de faptul că pentru elevi media este de 7.64, iar pentru cadre didactice este 8.09 (pe o scală de la 1 la 10)”, arată rezultatul chestionarului.
Cum se înțeleg profesorii cu părinții?
Așteptările legate de implicarea părinților în procesul educațional au crescut în contextul educației online și hibrid. Mai ales în cazul preșcolarilor și al elevilor din clasele primare, rolul acestora este esențial pentru îndrumare și sprijin.
În viziunea cadrelor didactice, colaborarea cu părinții din această perioadă (prima lună din anul școlar 2020-2021) este una bună (61%) și foarte bună (24%). Perspectiva elevilor asupra acestei colaborări este mai critică, astfel, 18% dintre elevii respondenți susțin că relația dintre cadrele didactice și părinții lor este proastă și foarte proastă, în timp ce alți 19% sunt de părere că nu există niciun fel de colaborare între aceștia.
Percepția părinților asupra subiectului este mai moderată, 73% evaluează relația cu cadrele didactice ca fiind pozitivă, în timp ce 9% susțin că nu există o colaborare cu reprezentanții școlii. În interpretarea acestor rezultate, trebuie avută în vedere dezirabilitatea anumitor răspunsuri, altfel, pe parcursul chestionarelor vom remarca o vină constantă “pasată” de la cadre didactice la elevi și părinți.
Învățământul hibrid, cea mai proastă variantă?
O treime dintre elevii și părinții care se încadrează în formatul educațional hibrid apreciază calitatea educației ca fiind una foarte mică, respectiv între 1 și 4 pe scală de la 1 la 10, în timp ce 10% dintre elevi evaluează educația hibridă prin notele de 9 și 10.
Învățământul hibrid este văzut ca fiind o formă de educație de o calitate mai scăzută și din cauza distribuirii atenției profesorului între elevii din clasă și cei de acasă . O altă problemă este lipsa unei conexiuni bune la internet la școală și lipsa echipamentelor digitale.
61% dintre elevi consideră că lipsa unei conexiuni bune la școală este o problemă, în timp ce 36% dintre elevi au menționat lipsa altor echipamente digitale necesare pentru transmiterea orelor din clasă acasă, pentru care elevii de acasă sunt mereu în dezavantaj.
26% dintre elevi consideră că anumiți colegi nu pot participa la educație atunci când sunt în grupa online.
Astfel, elevii susțin faptul că nu reușesc să înțeleagă foarte multe din predarea online în formatul hibrid pentru că apar probleme de conexiune, dacă profesorul se mișcă, sunetul nu mai este foarte bun, iar elevii de acasă nu pot vedea tabla.
Singurul lucru care este cert la orele online este că se face prezență, ce se întâmplă apoi, nu mai înțelege nimeni. Fiecare face ce vrea pentru că din predarea online nu se înțelege mai nimic!” .
Unii elevi susțin că elevii de acasă înțeleg doar parțial materia predată , iar, când merg la școală, li se dau teste din acele noțiuni pe care nu le-au înțeles.
Din perspectiva profesorilor distribuirea echilibrată a atenției între elevii din clasă și cei de acasă este una dintre principalele dificultăți ale educației în format hibrid : “Se muncește foarte mult și te trezești blocat de lipsa de funcționalitate a transmisiei de internet, nu te poți ocupa cum trebuie de elevii din clasă, și, neapărat, trebuie activități și pentru cei de acasă; în final, pierdere există în ambele tabere”.
Comparativ cu elevii, cadrele didactice remarcă într-o măsură mai mare (55%) lipsa accesului la educație pentru anumiți elevi, aceștia menționând inclusiv faptul că pentru elevii cu CES și/ sau dizabilități există dificultăți mai mari în desfășurarea orelor online.
O altă nemulțumire exprimată de către unii dintre profesorii respondenți este faptul că părinții nu se implică suficient de mult în desfășurarea și sprijinirea orelor, lăsând copiii nesupravegheați în timpul orelor online . Pe de altă parte, nici implicarea prea mare și participarea părinților la ore online nu este percepută pozitiv: “prea mulți membri ai familiilor se perindă în camera de studiu al copilului. Adesea se opresc curioși să asiste”.
Părinții consideră că orele nu sunt adaptate la învățământul hibrid (55%), iar profesorii nu pot împărți activitățile de predare între elevii din clasă și cei de acasă. Aceștia au remarcat o lipsă a interacțiunii între unele dintre cadrele didactice și elevi, observând chiar dezinteresul unora dintre profesori pentru modul în care elevii recepţionează aceste ore. Deși anumiți elevi au oferit feedback cu privire la probleme întâmpinate, profesorii au fost rigizi și inflexibili în adaptarea conținutului și predării la experiențele elevilor. Părinții cu elevi în învățământul primar consideră că învățământul online nu este deloc potrivit, mai ales pentru primele clase când elevii ar trebui să învete să scrie și să citească.

Accesul la educație online
Sondajul a analizat și accesul la educația online, prin prisma unei întrebări care a avut în vedere percepția elevilor asupra procentului de elevi din propria clasă care nu pot participa și a cadrelor didactice la nivelul întregii școli.
Astfel, conform observațiilor elevilor, 26% dintre aceștia susțin că în clasa în care învață procentul elevilor care nu pot participa este de mai puțin de 5%. De asemenea, aproximativ 60% dintre elevi susțin că în clasa lor nu există astfel de elevi. Perspectiva cadrelor didactice este extrem de diferită față de cea a elevilor, 46% dintre acestea au remarcat că există sub 5% elevi la nivelul școlii care nu pot participa la ore online (inclusiv în varianta hibridă), iar 11% susțin că sunt peste 20% din elevii școlii care nu pot participa la orele online.
Desigur, acestea sunt niște estimări imprecise și bazate pe propiile percepții și experiențe, însă ele oferă o imagine despre amploarea fenomenului.
În același timp, 9% dintre părinții respondenți (majoritar din mediul urban) au declarat că elevii pe care îi au în îngrijire nu au echipamentele digitale proprii și adecvate.
Soluția cel mai frecvent utilizată de cadrele didactice pentru problema participării la orele online este de a transmite materiale părinților (64%), urmată de varianta în care elevii care nu se pot conecta online participă mai mult în varianta față în față, atunci când acest lucru este posibil (scenariul hibrid de învățământ). Conform percepției elevilor (48%), profesorii mai degrabă nu au soluții pentru situațiile în care elevii nu au acces la educația online.
De asemenea, cadrele didactice transmit informațiile și materialele către elevii care nu pot participa online prin intermediul colegilor, deși aceasta nu este varianta cea mai eficientă. Mai mult decât atât, unii dintre profesori au trimis materiale și fișe prin intermediul poștei astfel încât elevii să poată lucra acele fișe de acasă, fără conexiune online, în timp ce alți profesori se duc personal acasă la elevi sau le cumpără “din buzunar” cartele de internet.
Unii dintre elevi și părinți au susținut că tot ce fac profesorii este să le pună absențe colegilor care nu se pot conecta fără să îi intereseze care sunt motivele: “Nu se implică, îi lasă pe copii să se descurce de unde își fac rost de teme sau dacă au lucruri pe care nu le-au înțeles”.
În concluzie, pentru elevii care învață în grupa de acasă în sistemul hibrid este dificil să înțeleagă materia predată, iar nii dintre ei nu participă la activități sincrone, ci primesc fișe și materiale pe care să le rezolve singuri acasă. În ceea ce privește profesorii, ei sunt sunt copleșiți de multitudinea de sarcini pe care le implică scenariile educaționale actuale – adaptarea conținutulul educațional în format hibrid și online, identificarea de soluții pentru elevii care nu se pot conecta la orele online, comunicarea cu părinții, evaluarea și notarea elevilor, presiunea pentru realizarea unor ore interactive, dezvoltarea competențelor digitale.
O schimbare majoră în acest sistem de educație a adus și în viața părinților, pentru că au crescut responsabilitățile lor în actul educațional, aceștia fiind cei care trebuie să sprijine copiii în conectare și desfășurarea activităților online, în explicarea lecțiilor care nu au fost înțelese de către copii, iar timpul petrecut de aceștia pentru activitățile educaționale ale copiilor au trecut.
“Deși fiecare dintre cele trei grupuri resimte dificultăți în această perioadă, tendința este de a-l blama pe celălalt: elevii consideră că profesorii nu sunt suficient de implicați și că ar putea face mai mult, profesorii consideră că elevii nu sunt motivați și nu vor să învețe și părinții se implică prea puțin, iar părinții susțin că profesorii nu își adaptează metodele de predare și că nu sunt suficient de bine pregătiți”, arată concluziile sondajului.

Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 3.886 elevi, 1.587 cadre didactice și 909 părinți din toate județele din România. Deși numărul respondenților este destul de mare, rezultatele acestui sondaj nu sunt reprezentative la nivel național, respondenții au completat chestionarul pe baza disponibilității și a accesului la mijloace tehnologice și internet.

Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.