Febra si contagiunea. Partidele sunt cuprinse de febra, intocmirea listelor pentru alegerile parlamentare consuma energia interna, taierea de pe lista si punerea pe lista e rezultat al unor lupte interne in care se arunca tot ce este nevoie pentru un loc in parlament.
Cel mai violent exemplu al rafuielilor pe liste nu e nici in PNL, nici in PSD, mai versati acestia isi spala rufele-n familie, insa cearta cea mai violenta este la USR-Plus. Dincolo de proiectele marete si cu adevarat urmarite, de reformare, de schimbare, de ce vor ei sa faca, in procesul acesta al desemnarii pe liste lucrurile tind si devin violente. Nu putea fi ocolit nici USR de aceasta contagiune. Nervii sunt intinsi la maxim, aliantele sunt fluide. Dincolo de procesul competitiei interne despre care ni se tot spune ca e super-importanta si super-complicata, ca noi nu intelegem, ca daca criticam suntem rau-voitori, perceptia publica a ce se intampla in USR este una de isterie, de partid care se vede deja cu sacii in caruta, iar alegerile ar fi ca si castigate.
Cearta useristilor este rezultatul unui proces intern de alegeri care e criticat chiar de ei. Felul oarecum arogant in care presedintele partidului Dan Barna ne explica scandalul fara sa spuna nimic fac USR-ul sa arate fix ca orice alt partid. Felul in care in spatiul public se acuza unii pe altii e doar dovada ca lucrurile chiar s-au stricat in ceea ce parea a fi o constructie „altfel”. Baza de selectie este mult mai mare, nivelul donatiilor a crescut in campaniile pentru locale, e nevoie de bani si pentru parlamentare, si atunci presiunea este cu atat mai mare. Gurile rele spun ca de fapt, in spatele usilor inchise, este in plina desfasurare o simpla preluare a USR de fosti membrii ai guvernului Ciolos, unii in USR, altii in Plus.
De fapt, situatia aceasta politica evidentiaza nefirescul acestora doua partide politice, USR si PLUS, care se bat pe aceeasi prajitura. Nefirescul de la bun inceput al ramificatiilor in doua partide care ar fi trebuit sa fie unul, nefirescul unei aliante care de fapt ar fi trebuit sa fie un singur partid. De la bun inceput. Dar stim ca orgoliile au facut imposibil traseul firesc. Iar istoria noastra politica post-decembrista ne arata ca partidele de lider sunt toxice. Avem nevoie nu de partide de lideri, ci de partide politice care pun cetateanul in centrul preocuparilor, si nu liderul. Contagiunea politica in care se zbate USR-Plus ii face orbi la ceea ce de fapt pierd. Procente. Voturi. Vor intra in alegeri cu cearcane. Electoratul despre care se spune ca este uituc, da, este, dar uita intre cicluri electorale, nu de la o luna la alta. Anul acesta e „altfel”. Doua cicluri electorale trec razant unul pe langa altul. Stampila nu iarta.
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
