Prințul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a murit

Prinţul Philip, soţul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, a încetat din viaţă, transmite Reuters.

Prinţul Philip, în vârstă de 99 de ani, a părăsit pe 16 martie spitalul, la o lună după internare pentru o infecţie apoi o intervenţie cardiacă.

El a fost internat pe 16 februarie într-un spital privat din Londra, King Edward VII. În această perioadă, el a fost supus unei intervenţii, într-un alt spital londonez, pentru o problemă cardiacă preexistentă.

El a suferit de mai multe boli de-a lungul anilor, fiind tratat şi de blocarea unei artere coronariene la spitalul Papworth din Cambridgeshire în decembrie 2011. Prinţul a mai fost în spital şi pentru o infecţie la vezică în iunie 2012, când a fost nevoit să lipsească de la Jubileul de diamant al reginei.

În anii următori, a fost tratat pentru probleme abdominale şi de auz. Toate aceste probleme medicale au dus şi la retragerea sa din viaţa publică în 2017.

Cel mai recent eveniment public la care a participat a avut loc în luna mai 2019. El a luat parte la nunta fiicei prinţilor de Kent, Lady Gabriella Windsor.

Viața Prințului Philip

Prințul Filip al Greciei și Danemarcei s-a născut la vila Mon Repos din insula grecească Corfu la 10 iunie 1921 ca singurul fiu, al cincilea și cel mai mic copil al Prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și a soției acestuia, Prințesa Alice de Battenberg.

Cele patru surori mai mari ale lui Filip sunt: Margarita, Theodora, Cecilie și Sofia.

A fost botezat la biserica Sf. Gheorghe de la Palaio Frourio (Cetatea Veche) din Haddokkos la câteva zile după naștere.

La scurtă vreme după nașterea lui Filip, bunicul matern, Prințul Louis de Battenberg, a murit la Londra. Louis a fost cetățean naturalizat britanic și, după un lung serviciu în Marina Regală, a renunțat la titlurile sale germane și a adoptat numele de familie Mountbatten.

În 1939, Regele George al VI-lea și Regina Elisabeta au vizitat colegiul naval din Dartmouth. În timpul vizitei, Regina și Contele Mountbatten i-au cerut lui Filip să escorteze cele două fete ale Regelui, Elisabeta și Margareta, cu care Filip era verișor de gradul trei prin Regina Victoria și verișor de gradul doi prin Regele Christian al IX-lea al Danemarcei. Elisabeta s-a îndrăgostit de Filip și au început să-și scrie scrisori când ea avea 13 ani.

În cele din urmă, în vara anului 1946, Filip a cerut Regelui mâna Elisabetei. Regele a admis cererea lui însă orice angajament oficial a fost amânat până când Elisabeta urma să împlinească 21 de ani, în aprilie, anul următor. Între timp Filip a renunțat la titlurile sale grecești și daneze, s-a convertit de la ortodoxism la anglicanism, a adoptat numele Mountbatten din familia maternă și a devenit supus britanic naturalizat.

Logodna a fost anunțată public la 10 iulie 1947.[31] Cu o zi înainte de nuntă, Regele George al VI-lea i-a acordat lui Filip titlul de Alteța Sa iar în dimineața nunții titlurile: Duce de Edinburgh, Conte de Merioneth și Baron Greenwich.

Filip și Elisabeta s-au căsătorit printr-o ceremonie la Westminster Abbey, înregistrată și difuzată de radio BBC și urmărită de 200 milioane de oameni din întreaga lume.[33] Cum Regatul Unit al Marii Britanii tocmai ieșise din războiul cu Germania, nu era de acceptat ca la nuntă să participe rudele germane ale Ducelui de Edinburgh, inclusiv cele trei surori în viață ale lui Filip care erau căsătorite cu Prinți germani, dintre care unii cu conexiuni naziste.

După căsătorie, Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au stabilit reședința la Casa Clarence. Acolo s-au născut primii lor doi copii: Prințul Charles în 1948 și Prințesa Ana în 1950.

Filip a fost dornic să-și continue cariera navală deși era conștient că rolul viitor al soției sale ca Regină va eclipsa ambițiile sale. După luna de miere, Filip s-a întors în marină, la început la un birou al Amiralității și mai târziu ca membru al unei echipe de cursuri la colegiul Naval Staff din Greenwich. Din 1949, a staționat în Malta după ce a devenit prim locotenent pe distrugătorul HMS Chequers. În iulie 1950, a fost promovat locotenent comandant și a primit comanda fregatei HMS Magpie.[34] În 1952 a fost promovat comandant însă activitatea lui navală a luat sfârșit în iulie 1951.

Regele George al VI-lea fiind bolnav, Prințesa Elisabeta și Ducele de Edinburgh au fost numiți în Consiliul Privat la 4 noiembrie 1951. La sfârșitul lunii ianuarie anul următor, Filip și soția sa au făcut un tur al Commonwealth-ului. La 6 februarie 1952, pe când se aflau în Kenya, tatăl Elisabetei a murit, iar ea i-a urmat la tron. Filip a fost cel care i-a dat vestea Elisabetei și cuplul s-a întors imediat în Marea Britanie.