„Unii nu pricepeau de ce nu-și pot include cățelul în cadrul membrilor de familie, alții voiau să-și includă pisica …Fiecare suna și voia răspunsuri atunci, pe loc. Devenisem un fel de call-center la care oamenii sunau pentru te miri ce”, spun reprezentanții INS într-o discuție cu HotNews. Președintele INS, Tudorel Andrei, a slăbit 7 kilograme în timpul eecensământului.
”Au mai fost apoi oameni care ne sunau să ne acuze că de 3 zile nu merge site-ul de recenzare. La noi, mergea. Îi rugam să ne spună pe ce site intrau și ne spuneau că pe „Recesamant.ro”. Trebuia să le explicăm că forma corectă e „Recensamant”, cu n. Alții, în loc de „autorecenzare” căutau site-ul pe care să se”autocenzureze”, spun cei doi specialiști ai Statisticii.
Iar astea erau doar telefoanele…Au mai venit apoi peste 15.000 de emailuri numai la noi, la Comunicare, spun Raiu și Drăghia. „Ne trimiteau diverse pdf-uri și ne și sunau în același timp să ne întrebe dacă le-am primit și cum îi rezolvăm”
„Alții răspunseseră la 10 întrebări din chestionar și erau revoltați că nu le fuseseră validate răspunsurile. A fost infernul de pe lume”, spun reprezentanții Statisticii.
Pe măsură ce Recensământul se apropia de final, agitația se întețea. În București, în special în ultima zi, dar au fost și alte zile, a trebuit să chemăm Jandarmeria, că erau prea mulți oameni la coadă și își pierduseră răbdarea. La fel în primele zile când am deschis centrul de recenzare de la sediul nostru. Programul era până la 8 seara, colegii mei lucrând ca recenzori fără să fie plătiți ca atare. În primele zile a fost omor. Colegii au părăsit instituția la ora 22 printr-un coridor format de jandarmi.
Pe măsură ce s-au deschis mai multe centre fixe, lumea s-a mai re-distribuit și la alte centre de recenzare. În Sectorul 4, unde era un singur punct fix, cel de la Grand Arena, oamenii au stat până la 12 noaptea, când aplicația s-a oprit singură (n.n. 31 iulie – ultima zi de recensământ).
Aș fi comunicat mai accentuat impactul pe politicile publice concrete ale Recensământului. Atât statul, cât și mediul privat trebuie să aibă datele pe baza cărora să vadă unde trebuie de pildă construite creșe sau grădinițe șamd, sau care să-i ajute la dimensionarea transportului între diferite județe etc, spun cei doi specialiști ai INS.
De asemenea, admit aceștia, poate că ar fi fost utilă o dezbatere publică legată de chestionar, poate merita făcut un demo pe care oamenii să-l testeze astfel încât în momentul demarării RPL, să fi fost familiarizați cu platforma… „Dar nu am reușit din cauza lipsei de timp. Dădeam câte 3-4 interviuri pe zi, plecam în fiecare seară acasă, unde mai lucram până pe la ora 22 …”, spun Raiu și Drăghia.
„Am încercat să facem tot ce era omenește, dat fiind bugetul de care dispuneam”, mai spun cei doi.
”De pildă, pentru traducerea chestionarelor am lucrat cu o casă de traduceri. Suntem țara cu cel mai mare număr de traduceri ale chestionarului, în 17 limbi diferite. Membrii aceleiași comunități etnice nu cădeau de acord între ei cu privire la traducerea unui singur cuvânt. Iar cuvântul trebuia tipărit, pus pe afiș și lipit în zeci de localități”, explică cei doi.
S-a lucrat cel puțin 12 ore/zi, 7 zile din 7, cel puțin din februarie încoace. Cei de la Comunicare au făcut numeroase întâlniri online, cu membrii cultelor religioase și cei ai minorităților naționale. „Sunt foarte mulțumit de colaborarea cu cultele religioase și minoritățile naționale, cărora le-am dedicat un webinar lunar și multe, foarte multe întâlniri și discuții”, spune Cătălin Raiu.
Lumea trebuie să înțeleagă că Recensământul e un parteneriat, o responsibilitate partajată între INS și primării. Că poate nu am avut cea mai performantă aplicație, care aplicație nu e a INS, ci a Băncii Mondiale, spun Rau și Drăghia.
Pentru cei doi, primăriile – nu neapărat primarul ca persoană – nu au „simțit” importanța acestui Recensământ în termeni de politici publice, pentru că dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi mers mult mai bine autorecenzarea asistată, în special în orașele mari.
„Au fost foarte multe situații în care Primăriile îi chemau pe recenzori să le facă contractele la multe zile după ce Recensămânul începuse. Se mișcau foarte greu, cu alte cuvinte. De asemenea, au fost atitudini foarte diferite ale primăriilor din țară legat de amenzile care se dau. Unii primari au refuzat să dea amenzi ca să nu piardă voturi”, spune Cătălin Raiu. Alții au dat amenzi.
„Marele merit al Direcției de Comunicare este acela că recensământul nu a fost un proces politizat, spre deosebire de cel din 2011. Păi a ieșit atunci Ponta și a spus să nu-și dea lumea CNP-ul că cine știe unde ajunge…De data asta lumea politică a stat deoparte. E drept, încă de acum doi ani, cei din departamentul de comunicare, dar și președintele Tudorel Andrei a stat de vorbă cu liderii politici, cu toate grupurile parlamentare i-am invitat să facă parte din Comisia de Comunicare și Transparență. Filosofia de comunicare a fost accea conform căreia la afirmații politice/ politizate răspundem cu afimații tehnice și non-politice”, spun cei doi.
Dar, admit aceștia, asta a avut și un cost. „Politicienii nu au intervenit nici în rău, dar nici în bine, să sprijine Recensământul. Au stat deoparte….”, mai arată experții Statisticii.
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.