Pentru ucrainienii aflati în tranzit sau care nu au unde să se ducă, românii sufletiști le-au găsit adăpost

La frontierele României se despart, oră de oră, sute de famili, iar valul de refugiați duce cu el sute de mii de mame și copii. Soții lor au rămas să apere țara, iar mulți bătrâni n-au puterea să-și părăsească locuințele. La noi, refugiații s-au pus la adăpost în casele românilor, la pensiuni și hoteluri ale unor antreprenori inimoși, la mănăstiri și schituri sau prin creșe, grădinițe și săli de sport. Și-n liniștea unui loc sigur caută resurse să supraviețuiască mai ales mental, unui război devastator care, la ei acasă, ucide zilnic oameni nevinovați.

Ianis este elev în clasa întâi la o şcoală din Siret și alături de mama lui a lucrat cot la cot cu voluntarii. Înțelege doar că alți copii nu sunt atât de norocoși ca el, să aibă o casă și întreagă familie alături, așa că vrea să ajute cum poate.

De altfel, copiii, atât de fragili în astfel de momente, sunt în centrul atenției tuturor

Pentru un baiețel de doi ani, mama lui și voluntarii de la Crucea Roșie au alergat pe la toate corturile pentru a găsi un medicament injectabil, de care copilul avea neaparată nevoie, iar micuța Arina a împlinit șapte ani într-o tabără de refugiați. A sărbătorit cu un tort adus de psihologii voluntari de la SMURD.
Într-o parcare aflată între orașul Siret și frontiera României, o mamă cu doi copii mici și o bunică așteaptă zgribuliți o mână de ajutor. O româncă din Suceava a venit să-i ia cu mașina și îi va găzdui până vor pleca în Germania, la rude.

În acest timp, în maternitățile din Kiev, medicii se luptă din răsputeri să-i țină în viață pe cei mai plapânzi dintre bebeluși. Unii s-au născut prematur și nu au nici 2 kg, iar îngrijorător este că doctorii au mare nevoie de materiale sanitare, pe care nu au unde să le procure.