O carte, o poveste! Vila de pe colină

Mary Paton este văduvă de un an. S-a căsătorit, din dragoste, cu un tânăr din generația ei. A fost un mariaj nefericit pentru că Mathew era ,,cartofor și bețiv’’. Atunci când a murit, în urma unui accident de mașină, Mary s-a gândit că fusese o adevărată binecuvântare că lucrurile sfarsisera astfel. Din traiul extravagant dinainte îi rămăseseră doar câteva perle frumoase și un venit din care se putea întreține dacă făcea economii foarte stricte. Fusese un răstimp trist, așa că atunci când un cuplu de prieteni, familia Leonard, i-a propus să își refacă forțele în eleganta lor vila de lângă Florența, a acceptat bucuroasă. S-a instalat acolo încântată de frumusețea casei și de farmecul împrejurimilor.
Încă tânără și foarte frumoasă Mary se gândește acum, pentru prima oară, la sfatul pe care i l-a dat avocatul familiei : să se căsătorească , din nou, ‘’de dragul poziției în societate și al camaraderiei’’. Sir Edgar Swift, avocat diplomat, consilier al coroanei, angajat în Administrația Indiei, cu o carieră strălucită, pare exact omul potrivit. Mary îl cunoaște de o viață și știe că este îndrăgostit de ea. Deși mult mai în vârstă, este încă un bărbat foarte bine și în plină formă. Demn și lipsit de aroganță, inspiră încredere absolută. În curând, va fi numit guvernator al Bengalului și pentru această funcție însemnată are nevoie de o soție. Emoționat îi cere mâna lui Mary, însă ea încă ezită și promite un răspuns , peste câteva zile, la întoarcerea lui de la Cannes.
Seara, în timpul cinei la restaurant îl revede pe Rowley Flint, un englez de seama ei, care ‘’îi dă destul de multă atenție’’ făcându-i continuu avansuri. Amuzată, Mary îi spune că își pierde timpul. Dar Rowley nu ia nimic în serios. Considerat fără scrupule și nedemn de încredere în relațiile cu femeile, are o reputație foarte proastă. Nu este frumos dar privirea blândă și gura senzuală îl fac irezistibil. După cină, Mary acceptă să îl conducă cu mașina la hotel și i se pare atât de neserios încât respinge, vehement, cererea lui în căsătorie.
Oprindu-se să admire peisajul în umbrele înserării, îl întâlnește pe violinistul care le cântase, în seara aceea , la masă. Află că este austriac , student la arte plastice și că a fugit din țară sa din cauza persecuțiilor naziste. Nu are acte și stă într-o camera cu chirie din apropiere. Lui Mary i se face milă și îl invită să vadă faimoasele picturi din vilă și, dorind să îi ofere’’un moment de fericire absolută’’, petrece noaptea cu el. Spre dimineață însă, lucrurile iau o întorsătură neașteptată. În loc să plece pentru totdeauna așa cum speră Mary, Karl îi cere o altă întâlnire și refuzul ei generează o serie de neînțelegeri. Fericit peste măsură la început, umilit apoi pentru că tânăra femeie i s-a dăruit din milă sau poate pentru a se distra, confuz și furios tânărul se împușcă cu pistolul pe care Mary îl avea de la Swift .
Înspăimântata, dar conștientă că singură persoană pe care ar putea conta este Rowley, ea îl sună pe acesta la hotel. Bărbatul vine imediat și o ajută să scape de cadavru și apoi de armă fiind sigur că soluționarea legală a cazului ar complica lucrurile extrem de mult, agravând situația lui Mary. Hotărât să își asume riscuri enorme de dragul ei, stăpân pe sine și lucid Rowley ascultă povestea acelei nopți și înțelege așa cum instinctiv a înțeles întotdeauna sufletul femeii.
Cu conștiința încărcată, Mary îi mărturisește totul și lui Edgar. Dar ‘’făuritorul de imperii ‘’ a socotit-o mereu o ființă perfectă și profund dezamăgit de comportarea ei nu poate să fie indulgent.
Povestitor fără pereche, capabil să priceapă ‘’labirintul sensibilității unei femei ‘’, Sommerset Maugham încheie neașteptat acest roman, reamintindu-ne că oamenii nu sunt întotdeauna ce par a fi.
Lectură plăcută !