O carte, o poveste! Veronika se hotărăşte să moară

29 noiembrie 2019  |  12:52  |  👁 401 Vizualizari


Veronika este o tânără bibliotecară slovenă. Locuiește într-o mănăstire de maici din Ljubljana și are o existență în aparență normală. Lucrează și se distrează frecventând localuri de noapte cunoscute unde întâlnește bărbați atrăgători dar viața i se pare mediocră, blocată de rutina zilnică, lipsită complet de perspective. Veronica este profund nefericită și, la numai 24 de ani hotărăște să își ia adio de la viată. Alege ziua 11 noiembrie, gândește o sinucidere care să îi traumatizeze cât mai puțin familia și ia o supradoză de somnifere.
Tentativa eșuează însă, iar Veronika se trezește în ospiciul de lux Vilete, condus de carismaticul doctor Igor. De îndată ce este posibil, medicul îi spune că încercarea ei de a-și lua viața i-a afectat grav, ireversibil inima și că nu mai are de trăit decât câteva zile. Veronika este decisă să încerce, din nou, să încheie definitiv socotelile cu viața dar, lumea închisă a ospiciului încpe să o intereseze și o face să traiască cu intensitate sentimente cenzurate în libertate: ură, teamă, curiozitate, iubire.
În spital face cunostință cu Zedka Mendel, care este depresivă si trăiește în imaginația sa o poveste cu un iubit de demult, cu Mari fostă avocată de succes victima unor atacuri de panică redutabile din cauza carora a pierdut tot și cu Eduard un tânar schizofrenic cu viziuni paradisiace.
Doctorul Igor, scrie o teză despre otrava strânsă în fiecare organism numita Vitriol sau Principiul amar, cea care, susține el, alterează granița dintre luciditate și nebunie. Cazul Veronikăi îi sugerează un experiment indraznet. Acesta va contribui la descoperirea principiului în virtutea căruia această otravă va fi anihilată.
Cu cronometrul ultimelor zile în minte și descoperind oameni care nu intră în tipare considerate de către societate normale, viața tinerei fete devine captivantă iar dorința de a trăi renaște cu intensitate.
Poveștile personajelor sunt triste, tulburatoare dar pline de profunzime. Ele demonstrează, cât se poate de clar, că fiecare ființă are propriul său concept despre normalitate. Cartea lui Paolo Coelho este o pledoarie pentru renunțarea la prejudecăți, pentru curajul de a trăi plenar viața, rămânând credincioși nouă înșine și bucurându-ne de fiecare clipă a ei.
Lectură plăcută!

Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.