O carte, o poveste! Uimire şi cutremur

Născută în Japonia, la Kobe, Amelie Nothomb păstrează despre această țară amintirea unei lumi idilice.
La douăzeci de ani, dorind să lucreze acolo, este angajată la o mare companie niponă, Yumimoto, atu-ul său fiind cunoașterea limbii. Romanul este, așadar, jurnalul unui an petrecut de un occidental într-o firmă japoneză, o experiență care descrie Țara Soarelui Răsare din interior și o raportează continuu la lumea occidentală.
Angajată inițial pe post de secretară, Amelie-san comite o serie de erori ca aceea de a servi ceaiul cu priceperea unei japoneze- considerată o aroganță- sau folosirea japonezei, în timpul unei întruniri ,de natura să deconcerteze participanții. Șeful ierarhic o admonestează drastic și îi sugerează să uite aceasta limbă. Asistând apoi la înjosirea publică a șefei sale Fubuki, pe care o admiră necondiționat în pofida tuturor conflictelor și încercând să o consoleze când o găsește plângând, așa cum cere educația occidentală, este retrogradată pe ultima treaptă, cea mai înjositoare, aceea de a spăla toaletele. Dovedind că a observat umilința și slăbiciunea cuiva ea încălca o regulă de politețe a comportamentului nipon.
Situațiile împinse la limită, tipice pentru scriitoarea belgiană, ne dezvăluie o lume în care exprimarea sentimentelor, apropierea și prietenia între colegii de serviciu sunt inexistente, în care domneste o atmosfera de subordonare fizica , intelectuală și psihologică, în care nu mai conteaza capacitatea fiecaruia ci doar puterea ‘’sclavului’’ de a se adapta.
Consemnând diferențele de cultură și mentalitate , punând în evidență conflictul dintre obiceiurile occidentale și cele orientale, scriitoarea își percepe degradarea și o prezintă cu autoironie şi sarcasm, cu un rafinat umor acceptând toate încercările fără a-și pierde respectul de sine. Dezamăgită, ea traiește această experiență negativă până la capăt depășind-o și, prin scrierea acestei carti, dându-i o altă valoare. Romanului autobiografic ‘’Uimire si cutremur” Academia franceza i-a decernat, în 1999, Marele premiu.

Lectură placută!

Related posts

Leave a Comment

one + 12 =