O carte, o poveste! Morarul care urla la lună

3 iulie 2020  |  07:42  |  👁 103 Vizualizari


Gunnar Huttunen sosește din sudul Finlandei, într-un sat din Laponia, la puțin timp de la terminarea celui de al doilea Război Mondial. Cumpără acolo vechea moară dezafectată, o ruină din care nu crede nimeni că se mai poate face ceva. Cu toate acestea, muncind cu pasiune și pricepere, bărbatul o repune în funcțiune, iar sătenii au din nou unde să tranșeze lemnul și să-și macine grâul.
Morarul este harnic și cinstit, gospodar neîntrecut în sculptarea lemnului. Nu se știe mare lucru despre el, dar se spune că s-a întors din război, că moara pe care a avut-o cândva a ars și că pierderea soției l-a afectat profund. Paradoxal trecutul său dramatic îl face mai puțin demn de încredere și de compasiune în sânul comunității alcătuită din finlandezi care trăiesc în mediul rural, iubind cu adevărat natura și viața în sălbăticie. Sunt oameni direcți care nu se sfiesc să spună lucrurilor pe nume și să treacă imediat la acțiune când este cazul.
Gunnar are stări de spirit schimbătoare când este fie deprimat, taciturn și arțăgos, fie de o veselie debordantă. Bine dispus, el imită uluitor oameni, animale și pasări sau spune povești și glume amuzandu-i pe săteni. Dar câteodată, noaptea, prizonierul unor emoții intense, el se duce în pădure și urlă prelung și tânguitor. Căinii din sat se sperie și latră și nimeni nu mai poate dormi. Din pricina aceasta, Gunnar se confruntă cu numeroase plângeri, cu nedreptăți care i se fac și la care el reacționează radical: coboară cântarul negustorului în fântână, aruncă explozibil în râu, taie stâlpul cu firele de telefoane și e pe punctul să dea foc bisericii. Morarul intră astfel în conflict cu toată lumea. Doctorul îl declară nebun și îl trimite la ospiciu.
Sătenii, limitați, sfârșesc prin a-l hăitui ca pe un adevărat criminal. Declanșarea răutății omenești îl face pe morar să pară normal în comparație cu cei care îi sunt pe urme. Din fericire, au rămas de partea lui trei persoane: bătrânul polițist Portimo, care îl ajută să scape de câteva ori, postașul bețiv Pittisjarvi care îi aduce corespondența acolo unde s-a ascuns și frumoasa consilieră horticolă Sanelma, care se îndrăgostește de el.
Povestea este simplă și vorbește despre un om diferit de ceilalți care se confruntă, în permanență, cu lipsa totală de toleranță și de înțelegere a semenilor. Autorul finlandez Arto Paasilinna o scrie fără urmă de dramatism, cu un umor aparte dublat de o fină ironie.
Finalul surprinzător, metaforic și misterios este frumos și profund. Dispărând inexplicabil sau poate, metamorfozându-se Gunnar este, din nou, complet liber. Dacă a plătit prețul condiției umane este pentru a fi departe de egoism, meschinărie, avariție și intoleranță.
Lectură plăcută!

Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.