O carte, o poveste! Mireasma nopții

Emanuele Gargano se întorsese, la Vigata, cu doi ani în urma. Se născuse în Sicilia, dar după moartea tragică a părinților săi, fusese adoptat de un frate al tatălui care locuia la Milano. Absolvise acolo liceul economic, lucrase mai întăi în banca unde unchiul său era director și apoi într-o agenție de afaceri financiare unde se dovedise remarcabil de abil. De trei ani avea la Bologna propria afacere – societatea Regele Midas – un fond de investiții care îl îmbogățise și care, declara el, îi făcuse fericiți pe zeci și zeci de deponenți. Revenit acasă, reușise să deschidă sucursale în patru mari localități din provincia Montelusa, între care circula neobosit. Înalt și arătos, cu o înfățișare elegantă și un zâmbet încrezător, Gargano ‘’nu rămânea niciodată în pană de cuvinte’’ având o extraordinară capacitate de convingere așa încât încă de la început, mai mult de o sută de clienți, majoritatea în jurul vârstei de șaizeci de ani, îi încredințaseră economiile lor de o viață. La scadență, după șase luni, aceștia fuseseră convocați pentru a primi o dobândă nemaivăzută de douăzeci la sută. Banchetul dat apoi în cinstea lor dar mai ales promisiunea că semestrul următor dobânda va fi chiar puțin mai mare, formase cozi întregi la ghișeele sucursalelor. Seniorilor li se alăturaseră imediat tinerii abia ieșiți de pe băncile școlii, dornici de un căștig imediat. În semestrul doi, dobânda obținută fusese de douăzeci și trei la sută, dar la finalul celui de al patrulea semestru Emanuele Gargano se făcuse nevăzut. Poliția intră în scena atunci când unul din bătrânii înșelați o amenință cu moartea pe Mariastella Consentino, angajată la sucursala din Vigata care, convinsă de onestitatea șefului său, continua să deschidă biroul zi de zi. Având dovezi că firma de la Bologna ‘’acoperea’’, de fapt, frauda pe care Gargano o pusese la cale, comisarul Montalbano este de părerea celor care spun că acesta a tras clapa tuturor și a fugit cu banii. În sucursala locală lucraseră și doi tineri ‘’dintre cei care știu totul despre Internet’’: Giacomo Pellegrino – licențiat în economie și comerț și Michaela Manganaro studentă, în ultimul an, la aceeași facultate. Aceasta din urmă îi dezvăluie comisarului că Gargano și Giacomo sunt homosexuali și au o relație în privința căreia sunt foarte discreți. În același timp, ea afirmă, amănunt extrem de important că Giacomo este singurul din sucursală care pricepe mersul afacerilor lui Gargano. Politia descoperă că în ultimul timp tânărul primise bonificații importante și începuse construcția unei vile luxoase. În ajunul mult așteptatei reveniri a lui Gargano, Pellegrino plecase, cu afaceri, în Germania. În acest caz tulbure dezlegarea vine de la profesorul Antonino Tommasino, un adevărat personaj, a cărui mărturie fusese trecută cu vederea pentru că omului i se năzare că vede lucruri bizare și polițiștii îl cunosc. „Martor prețios‘’ bărbatul afirma că el ‘’umbla noaptea’’ și că așa se face că a văzut mașina lui Gargano, în apropierea promontoriului Pizzillo, un loc complet izolat și nesigur. Urmele mașinii care se opresc la marginea prăpastiei îi confirmă lui Montalbano „prima impresie, atât de lipsită de consistență’’ dar justă…în apa aproape înghețată se afla mașina lui Gargano și cadavrul lui Giacomo Pellegrino. Este o carte care vorbește despre unii dintre aceia al căror creier se ocupa toată viața de bani, despre lăcomie, șantaj și înșelăciune dar și despre marea dragoste, care înțelege, iartă, protejează și ferește de dezonoare persoana iubită, oricât de vinovată ar fi aceasta. Cel pentru care semnificația întâmplărilor este clară, comisarul Montalbano este un polițist care de dragul unui măslin bătrân, mișelește tăiat, plânge ca un copil și se poartă ca un delicvent!
Lectură plăcută!