O carte, o poveste! La fel de iute ca dorința

20 iulie 2020  |  11:36  |  👁 190 Vizualizari


Jubilo Chi este bătrân, orb și bolnav. Locuiește împreună cu fiica sa Lluvia de care este acum complet dependent. Această etapă a vieții lui marcată de o fragilitate excesivă, de boala Parkinson care îi afectează corzile vocale, impiedicandu-l să comunice, îi răscolește Lluviei amintirile. Cu dragoste și înțelegere, ea le pune în ordine, spunând în această carte, povestea familiei în care s-a născut, a părinților săi.
Jubilo venise pe lume râzând, dintr-un tată maiaș și o mamă cu sânge spaniol. Purtând în sine moștenirea acestor două lumi, era bogat fiindcă putea înțelege magnetismul pământului și forța solară vitală. De la o vârstă foarte fragedă, devenise conștient de capacitatea sa de a ‘’asculta’’ adevăratele sentimente ale oamenilor. Primul succes notabil fusese transformarea mesajului pe care bunica sa maiașă i-l adresase nurorii sale în timpul unui conflict. Femeile se împăcaseră imediat și pentru totdeauna. Jubilo se născuse cu darul de a-i face fericiți pe cei care îl înconjurau. La scurt timp după mutarea în capitală, familia sa sărăcise dar supraviețuise, multumindu-se doar cu strictul necesar și cu principiul, că ‘’cei bogați sunt foarte săraci pentru că nu au altceva decât bani’’.
La cincisprezece ani se îndrăgostise amețitor de Luz Maria, căreia i se spunea Lucha, frumoasa cartierului, cu doi ani mai tânără decât el. Sentimentul fusese reciproc. Fata, căreia familia sa bogată nu îi refuzase niciodată nimic, se căsătorise, fără piedici, cu el, un băiat sărac fără perspective.
Intuind gândurile celor din jur și știind că nimeni altul să le transforme, prin forța cuvintelor, în cel mai fericit mesaj, Jubilo alesese să devină telegrafist. Meseria i se potrivea că o mănușa și îi adusese bucurie mai ales în primii ani de căsătorie, în localitatile mici unde serviciile sale fusesera solicitate. Însoțindu-l, Luz cunoscuse imediat frustrarea de a fi lipsită complet de viața îndestulată cu care fusese obișnuită. Când revenea de la lucru, soțul său vesel și pasional, îi ‘’simțea’’gândurile și reușea să umple, pe moment, toate golurile. Lucha avea nevoie, însă, material, de mai mult.
Jubilo obținuse, în timp, o slujbă stabilă în oraș și făcea și ore suplimentare chiar dacă nu mai avea satisfacțiile pe care le avusese, în meseria sa, la început. Deveniseră parinți, cumpăraseră o casă, aproape de cea în care Lucha crescuse , hrana și hainele lor și ale copilului erau asigurate. Pentru Jubilo era de ajuns. Dar Lucha dorea întotdeauna ce era mai bun si se gândea în perspectivă la educația copiilor. Fapt mai puțin obișnuit atunci, ea insistase să lucreze și se angajase în același oficiu poștal cu soțul său. Jubilo, ” pentru care a deveni bogat nu reprezenta cea mai mare aspirație în viață”, se simțise, la un moment dat, complet depășit. El care influența fericirea tuturor nu mai reușea să se înțeleagă pe sine și să descifreze codul aspirațiilor femeii iubite.
Vechi dureri, existența unui personaj malefic în destinul familiei și taina morții celui de al doilea copil al cuplului se dezvăluie acum, treptat, Lluviei. După tragedia pe care Jubilo și-o reproșase până la pierderea de sine si în urma căreia Lucha divorțase de el, nașterea fetiței, rod al unei nopți de dragoste magice, i se păruse lui Jubilo un adevărat miracol. I se dedicase fiicei sale în totalitate, protejând-o cu toată grija și iubirea de care fusese în stare.
Laura Esquivel, talentată scriitoare mexicană, ne povesteste cum, decisă să restabilească comunicarea între cei dragi, Lluvia găsește un vechi telegraf pentru tatăl său și un program pe computer care să descifreze celorlalți ce scrie el în limbajul Morse. În ceea ce o privește, învață ea însăși, cu rabdare, acest cod pentru a putea transmite și recepționa până la sfârșit mesajul iubirii necondiționate dintre o fiică și tatăl ei adorat.
Lectură plăcută !
Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.