O carte, o poveste! Doamna şi licornul

Fascinante prin frumuseţea, fundalul lor roşu mai puţin obişnuit dar mai ales prin misterul de care sunt înconjurate cele şase tapiserii de la Muzeul Cluny din Paris au făcut să curgă multă cerneala. Executate din lână şi mătase, în stilul “mille-fleurs’’ ele au ca elemente centrale o tânără femeie, un unicorn şi un leu.
În romanul său, Doamna şi licornul, Tracy Chevalier recrează atmosfera şi aparenţa epocii în care tapiseriile au fost ţesute completând puţinul pe care îl cunoaştem astăzi despre acestea cu talentul şi imaginaţia sa bogată.
Jean de Viste, un apropiat al Regelui Charles al VII-lea comandă aşa cum o cere statutul său aristocratic şase tapiserii care trebuie să reprezinte scene de luptă. Un pictor parizian, Nicolas des Innocents trebuie să facă desenele după care acestea vor fi executate. În plină maturitate, arogant şi afemeiat el va fi convins de soţia nobilului, Genevieve de Nanterre, să înfăţiseze în schiţele sale chipuri de femei şi scene din natură învăluite de seninătate.
Tapiseriile sunt ţesute în Flandra, la Bruxelles în atelierul lui Georges de la Chapelle. Pictorul vizitează atelierul şi acolo o întâlneşte pe Alienor, fiica proprietarului , personajul feminin, cu totul aparte. Oarbă din naştere ea îngrijeşte grădina familiei şi paradoxal poate alege cu pricepere florile potrivite fiecărei tapiserii. Fata este sensibilă la avansurile pictorului şi răspunde acestora pierzându-şi inocenţa.
Povestea aceasta şi poveştile celelalte fac parte din tapiseria vieţii. Ele se ’’ţes’’ în paginile acestei cărţi împreună cu tapiseriile propriu-zise dintre care cinci reprezintă simţurile gustul, pipăitul, mirosul, auzul şi văzul iar a şasea are un sens enigmatic. Motto-ul ambiguu ţesut pe ea: ’’(Din) propria mea dorinţă’’ pare că o recomandă ca pe o pledoarie pentru renunţarea, de bunăvoie, la plăcerile lumeşti.
“Desenul” atât de posibil şi de autentic al acelei lumi încântă prin creionarea lumii ţesătorilor. Dintr-un atelier al acestei ghilde ieşeau, la aceea vreme, lucruri considerate astăzi opere de artă. Meticuloşi ucenicii analizau, cu cea mai mare atenţie desenele primite fiind perfect capabili să recunoască semnificaţia lor. Folosind talentul cu care erau înzestraţi ei reuşeau să desăvârşească desenul umplând minunat spaţiile ramase goale cu simboluri adecvate. Tapiseria devenea astfel o capodoperă.
Tracy Chevalier împleteşte realitatea cu imaginarul reuşind să înfăţişeze lumea în care au fost create aceste obiecte impregnate de frumuseţe şi mister.
Lectură plăcută!