O carte, o poveste! Cainele de teracota

Coleg de școală și vechi prieten, proxenetul Gege îi dă întâlnire comisarului Montalbano pentru a-i spune că Tano Grecul, un criminal notoriu, vrea să-l vadă singur, într-o zi și într-un loc anume. La această întâlnire mafiotul îi propune comisarului să îi însceneze prinderea și arestarea, știind cu certitudine că rămânând în libertate va fi eliminat. Polițistul acceptă, însă la transferul dintr-un penitenciar în altul, echipajul poliției este atacat și Tano este împușcat.

Înainte de a-și da sfârșitul, el cere să îi vorbească lui Montalbano și pentru a se răzbuna, îi dezvăluie acestuia locul unde se află un depozit de arme al Mafiei. Urmând indiciile lui Tano, Montalbano îl descoperă într-o peșteră, reușește să deschidă sistemul care bloca intrarea și găsește armele. Întâmplări disparate, de competența poliției, încep să se lege între ele. Se explică astfel înscenarea unui jaf la supermarketul local, sub supravegherea proprietarului, și abandonarea camionului plin cu marfă , demascându-se felul abil în care mafioții își transportau regulat, sub nasul autorităților, armele la depozit. Devine clar totodată că o serie de crime recente poartă semnătura Mafiei și au fost comise ca să nu se ajungă la acest depozit.

În peșteră, pe Montalbano l-a frapat un amănunt: peretele din spate este plin de asperități și denivelări în partea de jos, ca si cum fusese șlefuit în grabă. Se intoarce si ordonă dărâmarea acesteia descoperind o galerie care duce la o altă încăpere unde se află, de decenii, cadavrele a doi tineri îmbrățișați, într-o scenografie din care fac parte o urnă cu monede, o amforă și un câine mare de teracotă. Comisarul este fascinat. Accidentat ca urmare a unui atac și apoi operat el predă ancheta inițială secundului său Mimi Augello și se dedică în timpul convalescenței acestei crime misterioase, dorind să afle cui aparțin trupurile, cum au ajuns acolo, ce semificatie au obiectele.

Este o călătorie în trecutul întunecat al unei familii certată cu legea, al cărui nume nu se rostea în mediile onorabile din zonă, pe fundalul la fel de sumbru al celui de al Doilea Război Mondial. Fostul director al liceului din Vigata, domnul Burgio, soția sa, profesorul Contino pasionat de fotografie, mecanicul auto Antonio Marin, profesorul Farid Rahman, muftiul din Mazara, profesorul Lovecchio si academicianul Alcide Maraventano furnizează fiecare câte un indiciu, completând golurile acestei sordide povești dedemult. Dar dacă cel care a executat înmormântarea ritualică a cadavrelor este în viață, Montalbano ține neapărat să îl întâlnească pentru că totul să se limpezească, în cele mai mici detalii. O idee de geniu – ‘’ trezirea la viață a celor doi îndrăgostiți’’ – face posibil acest lucru.

Andreea Camilleri vorbește despre Sicilia natală așa cum a cunoscut-o el, așa cum este ea cu adevărat. De aceea, pe de o parte, pasiunea totală cu care Salvo Montalbano lucrează la acest caz dramatic este întreruptă, din când în când, de evocarea apetisantelor bucate siciliene preparate la birtul San Calogero, degustate cu ocazia vreunei vizite sau pregătite de inegalabila sa menajeră Adelina. Pe de alta parte  această peșteră în aer liber, de o minunată frumusețe sălbatică este, in acest roman, cadrul unei povești care dezvăluie partea cea mai întunecată a temperamentului sicilian.

Lectură plăcută!