Lista câștigătorilor de la Cannes: șocantul „Triangle of Sadness” ia trofeul, „R.M.N.” al lui Mungiu rămâne pe dinafară. Ce film a fost cel mai aplaudat? Citeşte întreaga ştire: Lista câștigătorilor de la Cannes: șocantul „Triangle of Sadness” ia trofeul, „R.M.N.” al lui Mungiu rămâne pe dinafară. Ce film a fost cel mai aplaudat?

29 mai 2022  |  17:00  |  👁 168 Vizualizari


Palmaresul celei de-a 75-a ediții a Festivalului de la Cannes e puțin „stupefiant”, ca să-l parafrazăm pe Vincent Lindon, președintele juriului, care de pe scena de la Grand Théâtre Lumière s-a referit la „calitatea stupefiantă a operelor prezentate”. Era de așteptat ca selecția să se cearnă după gusturile membrilor juriului („de gustibus non disputandum”, știm) dar, inevitabil, anumite decizii nu pot să nu fie chestionate.
Acordarea trofeului festivalului lui „Triangle of Sadness”, al suedezului Ruben Östlund e o surpriză pentru că presa nu se aștepta ca această satiră a societății contemporane cu accente de multe ori grotești să întrunească unanimitatea membrilor juriului.  Nici pe critici filmul nu i-a unit. Or Lindon, deși a spus pe scenă că nu a reușit să-și impună opiniile pentru că ceilalți jurați și-au apărat punctele de vedere, a precizat la anunțarea trofeului: „Toți am fost șocați de acest film”. Să însemne că au căzut ușor la învoială pentru Palme d’or? Greu de crezut. Noua Arcă a lui Noe, un iaht al exceselor La cinci ani după primul său trofeu la Cannes pentru „The Square”, Östlund triumfă cu o nouă farsă, și mai acidă, plecând de la lumea modei (unde frumusețea fizică e monedă de schimb). Narațiunea ajunge pe un iaht superluxos cu bogătași, fabricanți de arme, afaceriști ruși, influencerițe care-și fac poze cu mâncarea pe care n-o mănâncă, personal care nu refuză niciun ordin, o armată de filipinezi la munca de jos și un capitan american marxist și alcoolic (Woody Harrelson).
„Close”, filmul cel mai aplaudat Potrivit regulamentului, juriul putea – și era de așteptat dată fiind calitatea filmelor, să dea și premii ex-aequo (mai puțin la Palme d’Or-ul) pentru a reține cât mai multe titluri în palmares. Deși avea de unde alege, juriul a preferat să dea trei premii la trei filme belgiene. Dintre acestea, „Close”, de Lukas Dhont, era singurul care merita într-adevăr ceva și, din fericire, a luat un premiu important, Grand Prix.

La 32 de ani și la al doilea lungmetraj, Lukas Dhont a fost premiantul cu cele mai călduroase ovații și, judecând, după simpatia cu care l-a întâmpinat Lindon, putem presupune că președintele juriului ar fi vrut ca el să ia trofeul.  „Close” e un film emoționant despre doi prieteni foarte buni, cu o sexualitate încă incertă, a căror sensibilitate e distrusă de câteva glume proaste ale colegilor de școală. Dhont a spus pe scenă că a vrut să facă un film despre tandrețe și l-a dedicat „tandreței și curajului de a alege iubirea în locul fricii”.

“The Eight Mountains”, primul cadou pentru Belgia Coproducția belgiano-italiană „The Eight Mountains”, de  Felix  von Groeningen și Charlotte Vandermeersch, ecranizare a bestsellerului lui Paolo Cognetti, nu i-a înnebunit pe critici. Aceștia au lăudat în general frumusețea acestui film turnat în Alpi, dar au considerat că povestea prieteniei dintre doi bărbați care se cunosc din copilărie nu are un conflict atât de puternic încât să impresioneze prea tare juriul (cum a scris IndieWire). S-au înșelat. Juriul a sucombat ușor.

„Tori et Lokita”, al doilea cadou Al treilea premiu belgian a fost și el un cadou, de astă dată pentru frații Jean-Pierre și Luc Dardenne, cărora festivalul le-a oferit Premiul aniversar cu ocazia celei de-a 75-a ediții. „Tori et Lokita”, nu e la înălțimea titlurilor cu care au luat atâtea premii la Cannes – Palme d’Or-ul pentru „Rosetta” (1999) și „L’enfant” (2005), Premiul de scenariu pentru „Le silence de Lorna” (2008), Grand Prix pentru „Le gamin au vélo” (2011) și Premiul de regie pentru „Le jeune Ahmède” (2019), dar probabil că festivalul a dorit să ofere acest premiu aniversar unui nume emblematic.
Or, Dardenne-ii sunt niște legende și au lansat un stil din care s-a nutrit inclusiv Noul Cinema Românesc – și inclusiv Cristian Mungiu care a fost sacrificat în acest an (și al cărui film Dardenne-ii l-au și coprodus).

Sacrificarea lui Mungiu „R.M.N.” ar fi meritat un loc în palmares pentru inteligența poveștii care pleacă de la o intrigă locală, și evoluează spre o construcție complexă despre lumea în care trăim, dominată de discriminare și intoleranță. Jurnaliștii străini cu care am vorbit la Cannes nu l-au prizat prea bine, considerându-l încărcat și cu elemente insuficient explicate. Ceea ce, de fapt, au scris și în cronici.

„Stars at Noon”, thrillerul erotic rămas fără acțiune O altă decizie mai mult decât bizară a juriului a fost să-i dea lui Claire Denis tot Grand Prix (acest premiu s-a dat ex-aequo) pentru un film pe care mulți critici l-au considerat inutil. „Stars at Noon”, adaptare după romanul lui Dennis Johnson, cu Margaret Qualley și Joe Alwyn în rolurile principale, e despre o jurnalistă americană care pretinde că face investigații în Nicaragua, dar se prostituează și începe o aventură cu un englez misterios.
Filmul se vrea un thriller erotic, dar e mai mult erotic decât thriller. A fost pe penultimul loc în cotațiile criticilor străini din Screen. Alegerea lui Claire Denis, respectată cineastă franceză aflată pentru prima dată în Competiție la Cannes, pare să aibă aerul că bifează dorința de a premia o regizoare femeie în condițiile în care festivalul a fost criticat că a ales în cursa pentru Palme d’or doar patru filme regizate de femei dintr-un total de 21 de titluri.

„Decision to Leave”, marca Park Chan-wook E aproape scandalos că minunatul film al lui Kelly Reichardt „Showing Up” – un exemplu de cinema de autor adevărat, a fost complet trecut cu vederea. Dacă, într-adevăr, juriul a vrut să dea un premiu unui film realizat de o femeie și a considerat că „Stars at Noon” e mai bun decât „Showing Up”, asta pune la îndoială capacitatea membrilor lui de a distinge calitatea.  Premiul de regie s-a dus la Park Chan-wook pentru „Decision to Leave”, filmul cel mai iubit de critici în acest an, o murder mystery romance despre un polițist care se îndrăgostește de principala suspectă într-un caz de omucidere. Folosind mai puțină violență și mai puțin sex decât în filmele precedente, sud-coreeanul compensează cu o doză de romantism inevitabilă pentru un love story imposibil inspirat de „Scurtă întâlnire” / „Brief Encounter” (de David Lean, 1945).

Zar Amir Ebrahimi, premiul de interpretare feminină pentru „Holy Spider” Premiul pentru interpretare feminină a mers la actrița iraniană Zar Amir Ebrahimi, interpreta jurnalistei din „Holy Spider” de Ali Abbasi, reconstituirea poveștii unui serial killer iranian care a ucis 16 prostituate în numele religiei. Deși nu a avut o interpretare extraordinar de percutantă, Zar Amir Ebrahimi are o întreagă poveste în spate. Era o actriță populară în Iran, dar când în 2006 fostul logodnic a vărsat pe internet imagini de pe o presupusă sextape cu ea, s-a iscat un scandal imens în Iran, țară plină de tabuuri la adresa femeilor, și a fost nevoită să emigreze. Acum locuiește în Franța. „Acest film e despre femei, despre corp, e un film plin de ură, de sex, de tot ce e imposibil să arăți în Iran”, a spus Zar Amir Ebrahimi primind premiul. „Holy Spider” a fost turnat în Iordania.
Zar Amir Ebrahimi, premiul de interpretare feminină pentru „Holy Spider” Premiul pentru interpretare feminină a mers la actrița iraniană Zar Amir Ebrahimi, interpreta jurnalistei din „Holy Spider” de Ali Abbasi, reconstituirea poveștii unui serial killer iranian care a ucis 16 prostituate în numele religiei. Deși nu a avut o interpretare extraordinar de percutantă, Zar Amir Ebrahimi are o întreagă poveste în spate. Era o actriță populară în Iran, dar când în 2006 fostul logodnic a vărsat pe internet imagini de pe o presupusă sextape cu ea, s-a iscat un scandal imens în Iran, țară plină de tabuuri la adresa femeilor, și a fost nevoită să emigreze. Acum locuiește în Franța. „Acest film e despre femei, despre corp, e un film plin de ură, de sex, de tot ce e imposibil să arăți în Iran”, a spus Zar Amir Ebrahimi primind premiul. „Holy Spider” a fost turnat în Iordania.

”EO”, Premiul Juriului În fine, veteranul Jerzy Skolimowski (84 de ani) a primit și el, la fel ca „The Eight Mountains”, Premiul Juriului. Filmul său, „EO”, este inspirat de „Au hazard Balthazar” (1966) de Robert Bresson.  Înaintea festivalului, Skolimowski a ținut să precizeze că nu a făcut un remake după filmul lui Bresson, ci i-a adus mai degrabă un omagiu, preluând ideea măgarului care trece de la un stăpân la altul pentru a-l aduce în zilele noastre, când sfârșește într-un abator din Italia (filmul e coproducție Polonia-Italia.). Foarte elaborat vizual și aproape fără replici, acest film pentru care au fost folosiți șase măgari nu e, spre deosebire de filmul lui Bresson, centrat pe oameni. Când a urcat pe scenă să își ridice premiul, Skolimowski (care n-a mai făcut film de șapte ani) n-a mulțumit echipei, ci celor șase interepreți. Iar ca să înțeleagă și ei, și-a încheiat discursul cu un „i-hooo!”. Ce filme pot vedea românii Dintre filmele din palmares, Independența Film a achiziționat deja „Triangle of Sadness”, „Decision to Leave”, „Tori et Lokita” și „Holy Spider”. Multe din filmele selecționate în acest an la Cannes se vor regăsi în programul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest din toamnă. PALMARES Palme d’or: „Triangle of Sadness”, de Ruben Östlund Grand Prix (ex-aequo): „Close”, de Lukas Dhont, și „Stars at Noon”, de Claire Denis Cel mai bun regizor: Park Chan-wook pentru „Decision to Leave” Cel mai bun scenariu: Tarik Saleh pentru „Boy from Heaven”, regia Tarik Saleh Premiul Juriului (ex-aequo): „EO”, de Jerzy Skolimowski, și „Le otto montagne”, de Charlotte Vandermeersch și Felix van Groeningen Premiul celei de-a 75-a ediții a festivalului: „Tori et Lokita”, de Jean-Pierre și Luc Dardenne Premiul de interpretare feminină: Zar Amir Ebrahimi pentru „Holy Spider”, de Ali Abbasi Premiul de interpretare masculină: Song Kang-ho pentru „Broker”, de Hirokazu Kore-eda Palmaresul complet, incluzând premiile pentru scurtmetraj, premiile secțiunii Un Certain Regard, Premiul Caméra d or și La Cinef poate fi văzut aici. Ieri după-amiază s-a anunțat că premiul l Oeil d or pentru cel  mai bun documentar din festival a fost acordat filmului indial „All that Breathes” de Shaunak Sen, despre doi frați din Delhi care salvează păsări migratoare, în vreme ce Premiul Special al Juriului l-a primit „Mariupolis 2”, de Mantas Kvedaravicius, care a fost filmat în Mariupol, despre care Libertatea a scris aici.
SURSA https://www.libertatea.ro/entertainment/lista-castigatorilor-de-la-cannes-socantul-triangle-of-sadness-ia-trofeul-r-m-n-al-lui-mungiu-ramane-pe-dinafara-ce-film-a-fost-cel-mai-aplaudat-4149170

Distribuie:

Ne puteti gasi si pe Facebook!

Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.