Mai este luna în care fermierii îşi tund oile. Se gândesc însă cu groază ce vor face cu ea. În ţară nu sunt soluții pentru valorificarea acestei materii prime care ar putea fi folosită în construcții ori în industria textilă. Nu avem centre de colectare așa că singura variantă este să o vândă la prețuri foarte mici intermediarilor care o dau mai departe la export.
În ferma familiei Dedean din Dorolea e în plina desfășurare tunsul oilor. O zi de tuns îl costă pe fermier 200 de lei pentru fiecare lucrător. E muncă anevoioasă și de durată pentru cele 900 de oi care sunt tunse manual. Așa e mai bine pentru animale, explică fermierul.
Obține peste trei tone de lână pe care va primi mai puțin decât îl costă tunsul. Anul trecut a dat trei tone și jumătate cu doar o mie de lei unui intermediar, care a vândut-o în Turcia.
Oierii se plâng de lipsa sprijinului din partea statului.
Conform Eurostat, România e pe locul 3 în UE la numărul de ovine cu 10 milioane de capete. Asta însemană o producție de 25.000 de tone de lână anual, o avuție pe care statul român o irosește în lispa unor programe guvernamentale.
Lâna ar putea fi folosită și în construcții, la izolare, nu doar în industria textilă. Un om de afaceri din Bistrița-Năsăud încearcă de 10 ani să inițieze un program de valorificare a lânii, dar fară succes.
Emil Iugan spune că lâna a fost dintotdeauna o avuție, cu ani în urmă un gospodar putând garanta cu ea un împrumut la bancă.
Pentru a fi valorificată, lâna trebuie să ajungă în centre de colectare, aproape inexistente la noi, apoi spălată în instalații speciale pe care nu le avem.
În județul Sibiu sunt peste 700 de crescători de ovine înscriși în programul pentru sprijinirea colectării și comercializării lânii. În 2018, când a fost inaugurat un centru de colectatre regional, s-au adunat 3.000 de tone de lână. Acum, însă, centrul respectiv nu mai funcționează.
sursa: stiri.tvr.ro
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
