De vorba cu psihologul: etape in viata de mama pe care trebuie sa le stii

Atunci cand devine mama, femeia trece prin cateva etape fundamentale. Inca dinainte de concepere, femeia incepe un proces de evolutie atat psihologica, cat si fizica, incepand cu momentul zamislirii. Ea are nevoie sa fie atenta la ce se intampla cu ea pe tot acest parcurs, si sa ceara ajutorul celor din jur sau chiar specializat, daca este nevoie.

Psihologul Ilinca Petrescu vorbeste despre 9 etape fundamentale de evolutie prin care trebuie sa treaca o mama, inainte si dupa nastere. Viitoarea mamica are nevoie sa se informeze, sa le cunoasca, pentru ca numai asa, va gasi resurse si solutii pentru a le putea intampina cu bine, si a le face fata intr-un mod cat mai constructiv.

Prima etapa: conceptia si fantasmarea copilului
“Prima etapa presupune conceptia si fantasmarea copilului, investirea lui cu toate calitatile pe care le dorim. Viata fantasmatica devine foarte bogata, are loc o regresie a mamei, care se afla foarte in contact cu propria copilarie si propria mama. Se activeaza conflictele si dinamicile din copilarie si din relatia cu mama”, spune dr. psiholog Ilinca Petrescu. De aceea, in aceasta perioada, daca psihicul femeii nu este destul de puternic, se poate declansa o depresie prenatala sau pur si simplu mama poate trece prin stari de deznadejde si descurajare foarte puternice. Discutiile cu un psiholog sau cu un preot pot ajuta mult.

Mama trebuie sa stie si ca experienta intrauterina este foarte importanta. Trairile mamei din acea perioada influenteaza pruncul, deci viitorul adult, deseori pentru intreaga sa viata, asa cum spune psihiatrul Stanislav Grof.

A doua etapa: momentul nasteriiMomentul nasterii este foarte impregnat de frica, de frica de moarte. Mama se vede napadita aproape de tot felul de mituri si povesti care se invart in jurul ideii ca pentru “a exista o nastere, este necesara o moarte”, dar si de numeroasele credinte si superstitii legate de sarcina si de nastere pe care se sprijina elaborarea psihica a acestor evenimente», dupa cum spune psihologul Ilinca Petrescu.

A treia etapa: interactiunea cu nou-nascutul
“Aceasta etapa presupune interactiunea cu nou-nascutul si formarea atasamentului. Imediat dupa nastere, copilul si mama continua fuziunea din uter. Mama sta cat mai mult cu copilul si vine in intampinarea nevoilor sale, in primul rand prin hrana. Este o etapa destul de solicitanta pentru mama, plina de surprize si uneori de anxietate.

Tot in aceasta perioada, imediat dupa nasterea copilului, este posibila aparitia depresiei post-partum. Mama poate simti ca nu face fata responsabilitatii de a avea grija de copil, este foarte emotiva, plange usor, simte ca nu are rabdare cu copilul. Sprijinul din partea sotului, al familiei si al celor apropiati este foarte important. Ei pot fi alaturi de mama, o pot ajuta cu cel mic astfel incat ea sa nu se simta singura in cresterea sa.” ne mai spune psihologul nostru.

Freud numeste aceasta etapa a copilului intre 0-3 ani «stadiul oral», o perioada in care suptul pentru copil satisface doua nevoi: placerea si hrana. Mama are nevoie sa stie ca daca lipseste copilul de acest fapt natural, dar si in cazul in care il foloseste in exces, copilul poate avea mai tarziu probleme, in viata de adult. Acestea ar putea fi: respingerea altor persoane, neincredere, frica de a lega relatii intime, bulimie, logoree, rosul unghiilor.

A patra etapa: invatarea lumii

Am ajuns si la a patra etapa. Imediat dupa nasterea copilului, mama incepe sa il invete lumea pe copil. Ii descrie ce se intampla in jur, de la miscarea crengilor, la grimasa trista a tatalui. Mama redescopera impreuna cu copilul sau lumea, redescopera sensurile simple ale lucrurilor materiale. «Pentru a putea face acest lucru, din punct de vedere psihic, are loc o regresie pentru mama. Amintindu-si cum era ea la varsta aceea, este mai usor sa empatizeze cu copilul, sa ii inteleaga nevoile, asteptarile si curiozitatea.» mai spune psihologul Ilinca Petrescu.

In aceasta etapa, este foarte important ca mama sa fie deosebit de atenta la copil, la gesturile lui, la mimica fetei, pentru a-i cunoaste si implini nevoile. Are nevoie sa ii puna in cuvinte propriile dorinte si ganduri pentru ca, copilul nu stie inca sa se exprime, sa se comunice. Mama trebuie sa isi asume si sa isi ia in serios acest rol.

A cincea etapa: separarea de mama

Separarea de mama are loc odata cu intrarea copilului la gradinita. Gradinita reprezinta la scara mica societatea, cu regulile, interdictiile si normele sale. Aici copilul va trebui sa respecte un anumit program si sa invete sa interactioneze cu ceilalti copii. In functie de cat de mult a stat copilul doar cu mama, acesteia ii va fi mai simplu sau mai dificil sa “ii dea drumul”. Ilinca Petrescu spune: «Daca acel copil a stat doar cu mama pana la 2-3-4 ani, atunci cand va merge la gradinita, separarea se va produce mai greu. Mama va ingreuna integrarea copilului la gradinita, deoarece ii va fi foarte dificil sa ii dea drumul si sa aiba incredere ca alti adulti se pot ocupa la fel de bine de copilul ei.»

In aceasta etapa, mama are nevoie sa invete ca micutul ei nu e cu totul al ei. Este in primul rand al lui Dumnezeu care a putut face posibila conceptia acestuia, apoi al ei si al sotului ei, dar el este si al societatii, al neamului si al tarii in care s-a nascut. Trebuie sa inteleaga ca nu poate ea singura sa il invete tot ce are nevoie copilul sa invete pentru a creste, pentru a se maturiza, si ca singura ei misiune este sa il ajute ca micutul sa isi indrepte pasii catre o cale buna in viata.

Mama are nevoie sa invete sa fie foarte atenta cu copilul sau, mai ales la aceasta varsta, intre 1-3 ani. Freud spune ca acceptarea si exprimarea sentimentelor negative în limitele normalitatii are legatura cu felul în care parintii s-au raportat la copil în aceasta perioada. De aici se pot naste: lipsa de control a propriilor sentimente negative, incceptarea lor, pentru ca trebuie sa stim, la un anumit nivel, sunt firesti. Din aceasta inacceptare decurg imense sentimente de vinovatie ce nasc furie, ura si alte emotii ostile contra sinelui si implicit contra celorlalti.

A sasea etapa: pregatirea pentru scoala
Aceasta etapa este o continuare, practic, a etapei anterioare, cea a separarii de mama, si practic de familie. Copilul in aceasta etapa deja are in jur de 7-8 ani si cunoaste cate ceva despre societate de la gradinita. Cerintele incep sa fie tot mai mari, si daca copilul nu este suficient de bine pregatit emotional de catre mama (dar si de tata), va dezvolta probleme personale care vor duce chiar la conflicte mai mici sau mai mari cu colegii sau chiar cu profesorii.
Intre 6-12 ani, putem vorbi despre „stadiul de latenta” – cand copilul traieste perioada in care formarea relatiilor si socializarea este preocuparea principala. Nu-l intereseaza prea mult sexul, ci doar afirmarea in activitati sociale. Daca in acest timp au existat probleme in viata copilului, ca adult, el va adopta o imagine de sine negativa, sentimente de inferioritate, dependenta, conflicte valorice, confuzie, teama in fata schimbarilor.

A saptea etapa: maturitatea psihica
Adolescenta este o perioada de fluctuatii atat pentru copil cat si pentru familie. Mama poate fi ingrijorata in legatura cu schimbarile bruste de dispozitie ale copilului, cu faptul ca este mai putin comunicativ.

Între 12 – 18 ani in „stadiul genital” – se face trecerea la un stadiu superior, respectiv al maturitatii psihice, stadiu ce odata atins nu se mai revine la cele anterioare, daca din punct de vedere psihic nu apar fixatii in stadiile anterioare. Prin fixatii intelegem probleme, conflicte interioare nerezolvate, frici si frustrari. Acum adolescentul isi investeste imensa enegie sexuala in activitati sociale. Acum e momentul alegerii carierei, eliberarii energiei prin sport si a afectivitatii prin prietenii apropiate.

A opta etapa: primele relatii de iubire
Multi adolescenti au acum primele relatii de iubire, care, in anumite limite, acestea sunt firesti. Insa apare o necesitate si o raspundere ce revine parintilor, faptul ca adolescentii sa stie ca iubirile nascute acum nu sunt vesnice, ca ele nu sunt decat lectii. Lectii de relationare, de sentimente, experiente de viata, exercitii de afectivitate si chiar de erotism. Daca fiinta aflata in dezvoltare se blocheaza in una sau in mai multe din aceste perioade, va avea o serie de probleme de viata, ce au ca izvor inconstiente frustrari psihice.

Copilul isi creeaza asadar propria viata intima, are secrete. Parintii sunt curiosi daca acesta are o relatie, daca si-a inceput viata sexuala. De aceea, daca apropierea intre mama si copil a decurs in conditii bune, firesti, mama are mari sanse sa fie cea mai buna prietena a copilului si in aceasta perioada, cand el tinde mai degraba sa se inchida si sa isi faca prieteni in afara familiei.

A noua etapa: parasirea cuibului parintesc
Pentru aceasta etapa, isi pregatesc de fapt parintii mai mult sau mai putin constient, copiii. Pentru a fi independenti, atat material cat si emotional de ei, si pentru a putea trai fara ajutorul lor, pentru a zbura din cuib si a-si face propria familie, au nevoie sa « plece de acasa » nu numai fizic, dar mai ales emotional. Mama trebuie sa fie constienta de aceasta transformare si sa o accepte. Daca nu reuseste sa treaca prin acest eveniment emotional acum, ii va fi greu intreaga viata, si nu va reusi sa se bucure pentru reusitele si in general, pentru bucuriile vietii independente pe care o duce copilul sau, incercand permanent sa se «agate» de acesta. O astfel de mama risca sa ramana o mama dependenta emotional, cu asteptari nerealiste de la copiii sai, care va cauta sa isi faca mereu copiii sa se simta vinovati, incapabila fiiind de a respecta propria personalitate a copilului devenit adult.

 

Sursa:Qbebe

Related posts

One Thought to “De vorba cu psihologul: etape in viata de mama pe care trebuie sa le stii”

Leave a Comment

nineteen − sixteen =