Cele două dezbateri electorale – teutonul lent versus mușchetarul agil

Printr-o mișcare inteligentă, de a organiza propria conferință de presă cu jurnaliștii în avans cu o oră față de cea anunțată din timp de Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă a reușit o mini-victorie din această confruntare de la distanță a candidaților din cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Ca organizare și ca discurs, Klaus Iohannis a părut mai încet și mai previzibil. De cealaltă parte, Viorica Dăncilă a fost mai agilă și mai spontană.

Această diferență dintre cei doi a fost pusă în evidență și de formatul celor două evenimente. Evenimentul organizat de Viorica Dăncilă a fost unul deschis, la care au putut participa toți reprezentanții mass-media. De cealaltă parte, evenimentul lui Klaus Iohannis a fost unul selectiv și atent pregătit de staff-ul său, pentru a limita eventualele daune de imagine pe care le-ar fi putut produce întrebările incomode ale unor lideri de opinie ostili președintelui.

Iohannis, pus în dificultate de întrebările jurnaliștilor selectați chiar de el

Dezbaterea organizată de Klaus Iohannis la BCU, deși a fost atent pregătită, a reușit să pună în evidență câteva carențe.

Una dintre ele a ținut de formatul dezbaterii. În mod surprinzător, președintele a fost cel care și-a moderat propria dezbatere. Un lucru ciudat pentru un candidat în alegerile prezidențiale. Apoi, pauzele dezbaterii, dictate tot de Klaus Iohannis, au arătat un președinte care ține mult la confortul său personal, confirmând cumva atacurile la adresa sa, de a fi un președinte comod.

O altă vulnerabilitate a ținut de răspunsurile propriu-zise oferite de președinte la o seamă de subiecte. Am văzut un Klaus Iohannis care se poziționează față de PSD incoerent, în funcție de context. Mai întâi, a criticat vehement PSD pentru guvernarea sa. Apoi a declarat că situația economică nu este chiar rea și că în momentul de față sunt necesare doar niște corecții. Iar când a fost întrebat cum comentează faptul că a fost propus de USL ca premier, respectiv că a mers în tandem cu Mircea Geoană în alegerile prezidențiale din 2009,  a răspuns, sec și neconvingător, că ”atunci așa am văzut lucrurile”.

Am avut apoi ocazia să vedem și un președinte cinic. Întrebat fiind de ce a organizat referendumul pe Justiție de abia în 2019, Klaus Iohannis a răspuns că sondajele arătau că în 2017 și 2018 acesta nu ar fi trecut, întărind în acest fel teza că referendumul pe Justiție a urmărit și un interes politic al președintelui.

În fine, am văzut și un președinte care a demonstrat câteva inabilități politice. Vorbind despre lupta pe care a dus-o cu PSD-ul, Klaus Iohannis a avut imprudența să arate că acest partid nu ar fi fost atât de puternic, dacă nu ar fi fost sprijinit în trecut de ALDE și UDMR. Adică, de aliații săi de astăzi, care sprijină Guvernul liberal.

Viorica Dăncilă, în ofensivă de comunicare

De cealaltă parte, deși confruntată cu jurnaliști și întrebări ostile, Viorica Dăncilă a reușit să întoarcă în favoarea o serie de subiecte.

Un prim exemplu, a fost oferit de anagajamentul președintelui PSD de a o ajuta pe Camelia Smicală – femeia stabilită în Finlanda, care a fost separată de copiii săi. Viorica Dăncilă a reușit, în acest fel, să-i ia fața lui Klaus Iohannis care nu a reacționat în niciun fel la drama acestei femei, deși Camelia Smicală îi ceruse sprijinul.

Apoi, a reușit să-l pună în dificultate pe Klaus Iohannis, întrebându-l câte meditații a făcut ca să-și cumpere cele cinci case. O aluzie extrem de transparentă la controversa caselor deținute de președinte.

Totodată, Viorica Dăncilă a reușit să pună în evidență reușitele pe care le-a avut la guvernare.

Related posts

Leave a Comment

five × five =