Barbati si femei – cum do­res­te fiecare?


Barbatii si femeile se doresc pentru ca sunt diferiti. A intelege ceea ce ne separa inseamna a inlatura eventualele divergente care pot sa apara in cuplu. Inseamna, in acelasi timp, sa le putem evita sau macar sa stim cum sa le facem fata, atunci cand problemele de cuplu ne ating chiar pe noi.


Ce intelege el prin „te doresc’? Si ce face pentru ca ea sa-l doreasca? Intre do­rintele unuia si astep­tarile celuilalt, un cuplu are adesea dificultati in gasirea unui teren comun de comunicare senzuala armonioasa. Pentru ca dorinta se conjuga diferit la masculin si la feminin. Atat psihic, cat si fizic. Sexo­logii si ginecologii ne arata care sunt principalele variatiuni pe tema dorintei.
Barbatul vrea sa cuce­reas­ca, femeia sa fie aleasa.


Ceea ce activeaza dorinta feminina este impresia ca ea este cea aleasa si nu alta, in vreme ce barbatul prefera adesea sa fie cel care alege si care face ce trebuie pentru a se regasi in centrul atentiei. Studii recente au aratat ca atunci cand sunt intrebati despre factorii care starnesc sau diminueaza dorinta sexuala, femeile se refera la dragoste, la intimitatea emotionala si la problemele relationale, iar barbatii, in principal, la cele fizice sau sexuale.


Psihologul Virgil Ricu crede ca „activitatea sexuala sau mai bine zis implinirea sexuala contribuie enorm la crearea unei bune imagini de sine atat in cazul barbatilor, cat si al femeilor. Lucrul acesta este evident in «sensibilitatea» pe care ambele sexe o dezvolta in raport cu acest subiect. O usoara aluzie ironica, un mic re­pros sunt suficiente pentru a in­hiba, pentru a determina un sentiment de jena, rusine, umilinta.


Nici un refuz nu se compara cu unul in plan sexual. Barbatii sunt mai sensibili la acest aspect decat femeile, intrucat de la ei s-a asteptat intotdeauna sa «presteze» se­xual. Oricat de capabil ar fi barbatul in alte planuri ale existentei, financiar, profesional, creativ etc., a nu fi un as in sex, «a nu te simti bar­bat» reprezinta o mare sursa de angoase, culpabilitate si umilinta.

Ca sa nu mai vorbim de faptul ca fiecare barbat spera in secret, intr-o maniera infantila si naiva, ca el sa fie cel mai bun barbat din viata femeii cu care face dragoste. Unele persoane, pen­­­­­­­­­­­­­­­tru a se proteja de aceste trairi, ajung la a-si exhiba sexualitatea pozand in persoane «fara prejudecati» si «fara tabuuri sexuale». Dar asta nu e decat o aparare’.


Presiunea societatii poate strivi cuplul
„Regulile sociale, ne spune psihologul Virgil Ricu, „au patruns, din pacate, si in planul relatiilor sexuale, care este prin excelenta un plan al intimitatii. Multi oameni cauta sa faca sex pentru a „sta bine’ la statistica si pentru a se conforma miturilor: un barbat trebuie sa poata oricand, oricat, cu oricine, sa practice multe pozitii, eventual sa aiba si cateva cunostinte de Tantra.


O femeie trebuie sa-si ceara dreptul la orgasm etc. Efectele imediate sunt o crestere a distantei dintre barbati si femei, eradicarea autenticitatii si… sentimente de culpabilitate. Sexul nu mai este vazut ca o intalnire intre barbat si femeie, in tot ce are aceasta mai autentYic si mai misterios, ci ca efort, ca un alt obiectiv care trebuie bifat pe un to do list, ca un task pentru a crea o imagine buna.


Legat de acest lucru, imi vin in minte cuvintele unei paciente: «Toti barbatii din viata mea au privit sexul ca pe o gimnastica. Acum vreau un barbat cu care sa fac dragoste». La ambele sexe, placerea este legata de culpabilitate in dublu sens. Pe de o parte, asa cum a aratat psihanaliza, inca de acum mai bine de 100 de ani, in decursul copilariei, formele de satisfacere a placerii sexuale sunt supuse interzicerilor si invinovatirilor care vin din partea adultilor. Pe de alta parte, gandul ca nu te bucuri pe deplin de propria sexualitate creeaza, la randul sau, un sentiment de culpabilitate.


Stim undeva in noi insine ca viata ne-a oferit un dar (sexualitatea) si noi nu am folosit, nu ne-am bucurat pe deplin de acest dar. Freud a vorbit despre o pulsiune a mortii si despre o pulsiune a vietii, si nu intamplator a numit pulsiunea vietii Eros. Fara Eros, fara se­xualitate, nu exista viata, nu exista reinnoire si nici creativitate. Felul in care o persoana se bucura de propria sexualitate reflecta felul in care se bucura de viata, in general, si viceversa.’


Barbatul si femeia nu percep la fel atrac­tia sexuala
La barbat, o erectie este suficienta pentru a avea un raport sexual. Din motive fiziologice evidente, dispozitia femeii de a se implica in­­­­­­tr-un act sexual nu este atat de „me­­­­­­­­­­­canica’ si ostentativa. Femeii ii este necesara crearea unui climat erotic pentru a se simti excitata. Ea se ofera in totalitate, si pentru asta trebuie sa se simta in intregime pregatita fiziologic si psihologic. De asemenea, ii va fi mai greu decat unui barbat sa faca abstractie de preocuparile personale sau sa admita o impacare prin intermediul sexului. In plus, un act erotic reusit depinde si de absenta stresului, de complicitatea dintre cei doi, de me­diu (confortabil sau nu). Iata tot ata­tea elemente, de diferentiere.

Sursa:psychologies

Related posts

Leave a Comment

four × 2 =