Adormirea Maicii Domnului

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ.

Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”.

Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat şi s-a suit în Muntele Măslinilor ca să se roage şi atunci s-a întâmplat un lucru minunat: pomii s-au plecat şi I-au dat cinste şi închinăciune, ca şi cum ar fi fost însufleţiţi.

După rugăciune, s-a întors acasă şi îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădeau de îngroparea ei.

Vecinii, rudele şi toţi ucenicii Domnului, veniţi cu sunet de grabnic tunet şi arătare de mulţi nori, vărsau lacrimi, iar ea a zis către dânşii „Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi Dumnezeului Meu, nu faceţi bucuria Mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul precum eu îl voi închipui pe pat”.

Când a zis cuvintele acestea, a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o, zicând „Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi încheierea propovăduirii mele”.

După aceasta, luând Fecioara iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat, şi-a făcut rugăciune, pentru întărirea lumii şi paşnica Ei petrecere, i-a umplut pe dânşii de binecuvântare şi şi-a dat sufletul în mâinile Fiului.

Multe minuni s-au petrecut: ochii orbilor s-au luminat, auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de patimă şi de boală lesne se tămăduia. Cei care au încercat să-i surpe patul, au fost pedepsiţi prin orbire, prin tăierea mâinilor, dar căindu-se apoi din tot sufletul, au dobândit vindecare.

Apostolii, sosind în satul Ghetsimani, au aşezat trupul Maicii Domnului în mormânt şi au stat trei zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti.

După dumnezeiască rânduială, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma şi fiind foarte mâhnit că nu se învrednicise să vadă şi el trupul, au deschis cu socoteală, mormântul, ca să se închine acelui Preasfânt şi Preacurat locaş.

Ce au văzut, a fost minune, căci mormântul era fără de Sfântul trup, rămânând numai giulgiul spre mângâiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor şi mărturie nemincinoasă a mutării Născătoarei de Dumnezeu la Fiul Ei.

Related posts

Leave a Comment

five + 2 =