305 ani de la martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu și al fiilor săi

Constantin Brâncoveanu, voievod al Ţării Româneşti s-a născut în anul 1654, din părinţi de neam bun, după tată, coborâtor al lui Matei Basarab, iar după mamă, nepot al lui Şerban Cantacuzino, în timpul căruia s-a tipărit pentru prima dată în întregime, Sfânta Scriptură, în limba română.

Rămas orfan de tată, tânărul a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino şi a primit învăţătură aleasă. Pentru înţelepciunea şi iscusinţa sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire.

După moartea voievodului Şerban Cantacuzino, în anul 1688, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Ţării Româneşti, fiind uns de către Mitropolitul Teodosie.

Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit ţara cu adâncă pricepere şi înaltă priveghere, cu blândeţe şi răbdare creştinească.

Nenumărate sunt bisericile şi mănăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor şi a pus temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă.

În Săptămâna Patimilor, în anul 1714 sultanul turcilor, Ahmed al treilea a trimis mulţime de ostaşi şi l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii şi ginerii săi, ducându-l la înalta Poartă.

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când drept credinciosul voievod împlinea 60 de ani, a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie, împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi cu sfetnicul său Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714.

Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredincioşi în mare, de unde au fost culese de creştini milostivi, care le-au îngropat în taină şi cu evlavie, nu

departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului.

Osemintele Sfântului Voievod au fost aduse în ţară în anul 1720, de către soţia sa, doamna Marica şi înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou, din Bucureşti, ctitoria sa, unde de atunci şi până în zilele noastre, veghează lumina candelei care aminteşte locul de odihnă al Voievodului.

Related posts

Leave a Comment

five − two =