29 octombrie – Ziua Mondială a Accidentului Vascular Cerebral

Accidentul Vascular Cerebral apare tot mai des în rândul tinerilor

În ceea ce priveşte Accidentul Vascular Cerebral, aproximativ un milion de cazuri se înregistrează anual în Europa. La nivel mondial, Accidentul Vascular Cerebral constituie o a treia cauză a deceselor înregistrate, după bolile cardiovasculare şi cancer.Conform ultimei raportări a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au fost înregistrate în întreaga lume peste 15 milioane de cazuri noi de AVC. Aproximativ 5 milioane dintre aceşti pacienţi decedează.

Alte 5 milioane rămân cu diverse grade de dizabilitate permanentă. Datele clinice raportate, privind rata de supravieţuire după un AVC la 7 ani de la debutul bolii sunt îngrijorătoare: 16% dintre pacienţi sunt institutionalizaţi, 20% necesită asistenţă la mers, 31% necesită asistenţă zilnică, iar 71% au capacitatea de lucru afectată.

De asemenea, Accidentul Vascular Cerebral reprezintă una dintre cele mai importante cauze de dizabilitate. Doar aproximativ 25% dintre supravieţuitorii unui AVC sunt capabili să-şi reia activităţile profesionale prestate înainte de îmbolnăvire. Restul pacienţilor cu AVC rămân cu diverse grade de dizabilitate. De la imposibilitatea mersului şi nevoia de îngrijire permanentă (aproximativ 25% dintre supravieţuitori), până la deficite motorii sau senzitive care. Potrivit specialiştilor, recuperarea funcţiilor senzitivo-senzoriale, a funcţiilor motorii şi cognitive continuă în grade variabile de timp, săptămâni sau luni, după debutul unui AVC. Constituie o nouă fereastră terapeutică extrem de promiţătoare.

 

Îngrijorător este faptul că tot mai multe dintre cazurile de AVC se înregistrează în rândul tinerilor, coborându-se grupa de vârstă sub 40 de ani , atingându-se chiar şi vârste de 18 sau 20 de ani. În aceste cazuri factorii de risc sunt fie genetici, fie raportaţi la stresul cotidian amplificat. Acest al doilea factor de risc a trecut în ultimii ani de la cauză indirectă în producerea AVC, la cauză directă. Date recente arată că prevalenţa AVC în România este de 0,1% pentru grupa de vârstă sub 40 ani. 1,8% pentru grupa de vârstă 40-55 ani. 4,3% pentru grupa de vârstă 55-70 ani. 13,9% la vârsta de peste 70 de ani.

Tratamentul specific al AVC reprezintă tratamentul fazei acute a bolii. Are ca obiectiv refacerea fluxului sangvin cerebral, limitarea extinderii infarctului cerebral şi salvarea neuronilor din zona de penumbră.

Tratamentul cuprinde terapia trombolitică, antiagregantă sau anticoagulantă în funcţie de cauza AVC. În termeni ştiinţifici, singura terapie medicamentoasă aprobată pentru tratamentul AVC este activatorul tisular al plasminogenului (rt-PA) în doza de 0,9 mg/kg intravenos, maximum 90 mg/pacient. Limitele trombolizei sunt legate în special de intervalul de timp scurs de la debutul AVC. Beneficiul metodei depăşește riscul ei doar dacă se administrează în primele 4,5 ore de la debutul unui AVC. Conform studiilor clinice numărul pacienţilor care trebuie trataţi cu rt-PA intravenos, pentru a obţine o recuperare completă a deficitului neurologic este de 2, în primele 90 minute. Se ajunge la 7, în primele 3 ore. Apoi la 14 pacienţi dacă tromboliza intravenoasă se efectuează între 3 şi 4,5 ore de la debutul AVC.

Fereastra terapeutică extrem de îngustă, de maximum 4,5 ore de la debutul AVC, reprezintă una dintre limitările terapeutice extrem de importante. Restricţionează foarte mult accesul pacienţilor la tratamentul specific al bolii. De aceea trebuie făcute toate eforturile pentru ca pacienţii să ajungă într-un centru specializat în acest interval de timp.“Reabilitarea după Accidentul Vascular Cerebral, traumatismele cranio cerebrale sau vertebromedulare nu mai constă doar în terapie fizică. Acum există tipuri speciale de training, terapie asistată de roboţi, stimulare farmacologică şi nonfarmacologică a creierului, în combinaţie personalizată”, a declarat prof. dr. Dafin Mureşanu.

 

Related posts

Leave a Comment

20 + thirteen =