La 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), cei patru fii ai săi şi Ianache Văcărescu au fost decapitaţi la Constantinopol. Având în vedere sfârşitul martiric al voievodului Constantin Brâncoveanu şi al celor patru fii ai săi împreună cu sfetnicul său, şi apreciind viaţa sa mărturisitoare, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, la 20 iunie 1992, trecerea în rândul sfinţilor a celor şase martiri Brâncoveni. Astfel, ziua de 16 august a fost stabilită ca zi de prăznuire a Sfinţilor Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache.
Mii de pelerini se strâng anual la kilometrul zero al României, de ziua Sfinţilor Martiri Brâncoveni, un exemplu de demnitate şi curaj. Îl cinstesc pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, care nu şi-a trădat credinţa creştină şi a fost ucis în faţa sultanului otoman după ce i-au fost decapitaţi cei patru fii. Îi mulţumesc pentru lucrurile extraordinare pe care le-a făcut pentru ţară. Biserica Sfântul Gheorghe Nou este ultima ctitorie a Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu, singura rămasă în Bucureşti.
Domnitorul Constantin Brâncoveanu a zidit biserici, şcoli, Academia de la Sfântul Sava, aşezăminte de cultură şi nu numai. Au fost 25 de ani de pace, sub domnia sa. A fost însă trădat şi i s-a cerut să renunţe la credinţa creştină, la Constantinopol.
A refuzat şi a fost ucis în faţa sultanului otoman, de Sfânta Maria Mare, când împlinea 60 de ani, în 1714. Sub ochii săi i-au fost decapitaţi şi cei patru fii: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi ginerele său Ianache Văcărescu.
Un fragment din moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu se află acum într-o raclă şi în oraşul în care marele voievod a devenit martir.
Constantin Brâncoveanu, un domn profund ataşat intereselor ţării şi ale neamului românesc întreg, după cum scria istoricul Nicolae Iorga, a ctitorit o serie de biserici şi mănăstiri: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti (unde, în 1720, au fost aduse şi înhumate osemintele lui Constantin Brâncoveanu), Biserica Sfântul Sava din Bucureşti, Biserica de la Potlogi, Biserica de la Mogoşoaia, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), Mănăstirea Brâncoveni etc.
Constantin Brâncoveanu a fost şi un sprijinitor al ortodoxiei, culturii şi spiritualităţii popoarelor asuprite din cuprinsul Imperiului Otoman (lumea greacă, dar şi comunităţile din Asia Mică, Siria, Ierusalim sau Egipt). De asemenea, după ce Habsburgii şi-au instaurat stăpânirea în Transilvania, Brâncoveanu a acordat sprijin pe plan ecleziastic românilor de acolo împotriva unirii bisericii ortodoxe cu Roma sub presiunea Curţii de la Viena. Sprijinul său s-a manifestat prin tipărirea şi difuzarea de cărţi de cult în limba română, ctitorirea unor lăcaşuri de cult, precum biserica de la Făgăraş şi mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, danii pentru biserici şi schituri etc.
sursa: stiri.tvr.ro
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.