Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului Iisus Hristos, învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel care era mort de patru zile. Astăzi se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.
„Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţându-o, pe Lazar din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie Biruitorului morţii strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”
Sâmbăta de dinaintea Floriilor este cunoscută sub numele de „sâmbăta lui Lazăr”. În ajunul intrării Sale în Ierusalim, cu câteva zile înainte de Patimile Sale, Mântuitorul a venit în Betania, chemat fiind de surorile lui Lazăr, un prieten din Betania care era bolnav.
În momentul plecării către Betania, Mântuitorul cunoştea faptul că prietenul Său Lazăr deja murise, fapt pe care îl făcuse cunoscut şi ucenicilor Săi, iar când au ajuns în Betania Lazăr se afla deja de patru zile pus în mormânt. Sosind în Betania, Domnul Hristos este întâmpinat de Marta mai întâi şi de Maria, surorile lui Lazăr care îşi exprimă tristeţea pentru pierderea fratelui lor în lipsa Mântuitorului.
În zona de sud, în sâmbăta Floriilor se mergea cu Vaiul, care inițial a fost un imn religios. Tradiția spune că fete împodobite cu salcie cântau din poartă în poartă și primeau ouă.
În sâmbăta de dinaintea Floriilor există obiceiul Cântecelor de Paști. În aceste cântece se povestește despre moartea și învierea lui Lazăr, înviere care o anunță pe cea a Mântuitorului Iisus Hristos.
Astăzi colindă fetele, împodobite cu flori pe cap. Acestea cântă despre moartea nefericită și despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre fete, Lăzărița, se îmbracă în mireasă. În cântec se spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azimă și ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze oilor, dar a început să bată vântul, creanga s-a rupt, iar el a căzut și a murit. Cele trei surori ale lui l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce și l-au înmormântat.
În Sâmbăta Floriilor copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate. Gazdele primesc copiii cu drag, îi ascultă şi îşi împodobesc împreună casa cu salcie sfinţită. Speră şi spun cu credinţă: “Vă aşteptăm şi la anul!”. Colindătorii primesc ouă albe, nefierte, tocmai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti.
La sate se practicau de Florii și obiceiuri păgâne. La miezul nopţii dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc şi cu fire de la ciucurii unei năframe furate de la înmormântarea unei fete mari. În Duminica de Florii, ele se spălau cu această apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând, în acest fel, să le crească părul frumos şi bogat. În alte locuri, oamenii nu se spală pe cap în această zi tocmai ca să nu încărunţească la fel ca pomii în floare.
sursa: stiri.tvr.ro
Ne puteti gasi si pe Facebook!
Dati-ne un LIKE si fiti la curent cu ultimele articole.
