Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului este prăznuit astăzi

Acest mare şi vestit luminător dascăl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din părinţi credincioşi. Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor, deprinzând toată înţelepciunea elinească şi creştineştile Scripturi.

Făcut diacon şi apoi preot, a alcătuit foarte multe cuvinte de învăţătură, sfătuitoare pentru pocăinţă şi pentru buna podoabă a obiceiurilor omeneşti. Părăsind viaţa aceasta, Nectarie, patriarhul Constantinopolului, Ioan a fost chemat şi a fost făcut patriarh, primind canoniceşte hirotonia.

Trăind în nevoinţă şi răbdare, mâncarea lui era numai puţină zeamă de orez, dormea puţin, însă nu pe pat, ci stând şi ţinându-se de nişte funii. Îndemnându-i pe creştini spre fapte bune şi să se lase de lăcomie, s-a certat cu Eudoxia, împărăteasa, care luase cu răpire o vie a unei văduve sărace.

Sfătuind-o să nu ţină lucru străin şi aceasta nevrând să-i asculte cuvintele, pentru mustrarea pornită împotriva ei, l-a alungat pe Sfânt din scaunul de arhiepiscop.

Izgonit la Cucuzo, în Armenia şi-a dat cinstitul suflet Lui Dumnezeu, iar Eudoxia care l-a nedreptăţit, fiind pricina pierzării, a murit purtând semnul strâmbătăţii făcute. După moartea ei, mormântul în care era îngropată, a tremurat 32 de ani, iar după ce s-au adus Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur şi s-au pus acolo unde şi acum se află, a încetat acel cutremur.

Celui mai mare predicator din vremea de aur a creştinătăţii, Biserica îi serbează pomenirea de trei ori pe an: la 13 noiembrie şi apoi la 27 şi 30 ianuarie, precum şi în fiecare zi, când se săvârşeşte Liturghia lui.

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

,,Dacă ai deprindere la păcate, pune-ți asupra ta frica lui Dumnezeu și chinurile cele veșnice și vei birui cu adevărat. Că nu este nicio osteneală a lasă mânia față de cel ce te-a întristat pe tine.

Ce osteneală sau durere este a se ruga lui Dumnezeu, Celui ce ne dă și a cere mulțime de bunătăți cu osârdie? Ce osteneală este a nu vorbi urât niciunui om? Ce împiedicare este a lepăda invidia și vrajba? Ce osteneală este a iubi, adică, pe aproapele tău? Ce greutate este a nu grăi cuvinte de rușine, a nu vorbi de rău și a nu defăima pe săraci? Iar dacă postești, arată numai cu fapta.

Dacă vezi un sărac, miluiește-l. De ai vrăjmaș, smerește-te. De vezi pe aproapele sporind în bine, nu-l invidia. De vei vedea femeie frumoasă la chip, întoarce-ți ochii de la dânsa, ca nu numai gura să flămânzească, ci și ochiul, și auzul, și picioarele, și mâinile și toate mădularele trupului tău; și aceasta făcând te vei mântui, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cade slava, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.”

Related posts

Leave a Comment