Presedinta ICCJ a facut dezvaluiri incredibile despre modul in care a fost ocolita legea de catre procurori

Presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie Cristina Tarcea (foto) a facut dezvaluiri incredibile despre modul in care a fost ocolita legea in cazul interceptarilor efectuate de Serviciul Roman de Informatii si aprobate de instanta suprema. Intr-un interviu acordat postului Antena 3 si difuzat, duminica seara 22 aprilie 2018, la emisiunea Sinteza Zilei, Cristina Tarcea a recunoscut existenta unui protocol intre ICCJ si SRI, care a fost incheiat in 2009 si care si-ar fi incetat aplicabilitatea in februarie 2014. Extrem de interesante sunt insa explicatiile oferite de Tarcea in legatura cu acest protocol.

Mai exact, sefa instantei supreme a precizat ca singura explicatie pe care o poate gasi pentru incheierea protocolului dintre ICCJ si SRI este ca s-a facut pentru a reglementa autorizarea emiterii mandatelor de interceptare pe siguranta nationala, in lipsa unei legi care sa stabileasca acest lucru. Asta dupa ce in cauza Dumitru Popescu impotriva Romaniei, CEDO a constatat ca interceptarile pe mandate de siguranta nationala erau dispuse doar de procuror, care nu raspundea conditiilor de magistrat in sensul articolului 6 din Conventia Europeana, Romania fiind obligata sa rezolve acest lucru:

“Dupa decizia CEDO, care este obligatorie in dreptul intern, ar fi fost normala si necesara adoptarea unei legi de modificare a Legii 51/1991 privind siguranta nationala prin care sa se prevada procedura de urmat si competentele instantelor de judecata, in cauza ICCJ. Eu cred ca asta este argumentul pentru care a fost incheiat acel protocol in anul 2009, pentru ca dupa decizia CEDO nu a existat un cadrul legal in baza caruia instantele sa fie cele care sa dispuna sa autorizeze inregistrarea, iar nu parchetele”.

Cu alte cuvinte, protocolul nu a fost altceva decat o gaselnita pentru a ocoli legea. Practic, SRI a ascultat ilegal timp de 5 ani de zile, in perioada 2009-2014, nu in baza legii, ci in baza unui protocol.

Iata declaratiile presedintei ICCJ facute in interviul acordat Antena 3:

“Cred ca nu este un secret pentru nimeni ca in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii chiar eu am ridicat si problema protocoalelor, si am ridicat aceasta problema pentru ca este momentul ca lumea sa cunoasca adevarul, sa ia masuri daca se impun atunci cand lucrurile ce apar in spatiul public nu s-au derulat potrivit legii si sa reevalueze toate acuzele care s-au adus, daca se constata ca ele sunt nefondate. In ceea ce priveste protocolul incheiat de Parchetul de pe langa Inalta Curte, mie imi este destul de greu sa ma pronunt si cred ca este cazul sa ma prevalez de obligatia de rezerva, si am sa fac asta pentru doua motive. Sunt membru de drept al CSM, am inteles ca la sedinta la care eu nu am putut participa a fost sesizata Inspectia Judiciara in legatura cu modul de punere in aplicare a acestui protocol, si probabil va trebui sa ma pronunt la un moment dat asupra raportului. Un al doilea aspect care imi impune obligatia de rezerva, in anumite cauze aflate pe rolul Inaltei Curti au fost invocate si aspecte care tin de aplicarea acestui protocol. Nu vreau sa expediez acest subiect.

Si la nivelul Inaltei Curti am descoperit un protocol, aspect pe care-l cunosteam la data la care am ridicat in cadrul CSM aceasta problema. Marturisesc ca am ramas surprinsa cand am aflat faptul ca si noi avem un protocol. Este incheiat in 2009, nu mai are aplicabilitate de la 1 februarie 2014. Am ramas suprinsa nu atat de faptul ca exista acest protocol, cat de persoana care l-a semnat, un eminent profesor de drept constitutional pentru care am o deosebita consideratie.

Am incercat sa-mi explic ratiunea acestui protocol si nu gasesc decat o singura explicatie. A existat o cauza impotriva Romaniei la CEDO, Dumitru Popescu impotriva Romaniei in care s-a ridicat problema incalcarii de catre autoritatile romane a articolului 8 din Conventia Europeana sub aspectul dreptului la viata privata. In acea cauza, CEDO a considerat ca aplicabilitatea dispozitiilor articolului 13 din Legea sigurantei nationale a reprezentat o incalcare a acelui text de lege pentru ca la acea data interceptarile pe mandate de siguranta nationala erau dispuse doar de procuror, care nu raspundea conditiilor de magistrat in sensul articolului 6 din Conventia Europeana.

Decizia CEDO a fost pronuntata in 2007.

Dupa decizia CEDO, care este obligatorie in dreptul intern, ar fi fost normala si necesara adoptarea unei legi de modificare a legii 51/1991 prin care sa se prevada procedura de urmat si competențele instantelor de judecata, in cauza ICCJ. Eu cred ca asta este argumentul pentru care a fost incheiat acel protocol in anul 2009, pentru ca dupa decizia CEDO nu a existat un cadrul legal in baza caruia instantele sa fie cele care sa dispuna sa autorizeze inregistrarea, iar nu parchetele. Despre continutul protocolului deocamdata nu va pot spune nimic, pentru ca nu este finalizata procedura de desecretizare.

Protocolul nu se mai aplica din 2014, pentru ca prin Legea 255/2013 care a intrat in vigoare cu noul Cod Penal la 1 februarie 2014, s-a reglementat procedura de acordare a autorizatiei de interceptare de catre Inalta Curte. Banuiesc ca anterior acestui act normativ, in lipsa unei dispozitii legale, dar in conditiile in care trebuia gasit un mecanism de aplicare a deciziei CEDO, cred ca asta este explicatia pentru incheierea acelui protocol. Si cred ca lumea trebuie sa stie, pentru ca am auzit o gramada de speculatii, multe suspiciuni care planau gratuit asupra colegilor nostri”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *