ICCJ i-a “spulberat” pe Onea si Portocala in motivarea dosarului Tudose

Exploziv: o noua mizerie marca “unitatea de elita” DNA Ploiesti condusa pana de curand de procurorul Lucian Onea, zis Lucica (foto), a fost devoalata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate motivarea sentintei prin care au fost achitati fostul procuror general al parchetului Curtii de Apel Ploiesti, Liviu Tudose, fostul deputat Sebastian Ghita, procurorul Aurelian Mihaila, fostul sef al IPJ Prahova Viorel Dosaru si fostul sef al Serviciului Judetean Anticoruptie Prahova Constantin Ispas, in temeiul art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedura penala – “fapta nu exista” si in temeiul art. 16 alin. 1 lit. b) teza I din Codul de procedura penala – “fapta nu este prevazuta de legea penala”. Trebuie amintit ca patru dintre inculpati au stat in arest preventiv.

Judecatori ICCJ Maricela Cobzariu, Daniel Gradinaru si Stefan Pistol au retinut in motivarea sentintei modul in care procurorii Mircea Negulescu, cel care a inceput dosarul, continuat de procurorii Lucian Onea si Cerasela Raileanu(facsimil), l-au dat jos din functie pe Liviu Tudose si au incercat cu disperare sa obtina condamnarea acestuia in baza unor declaratii ale martorilor cu identitate protejata luate sub amenintare, dupa cum au aratat in timpul procesului omul de afaceri prahovean Razvan Alexe si fostul deputat Vlad Cosma. Declaratii care nu aveau vreun corespondent in realitate, si care fusesera inventate doar pentru a-i executa pe inculpati.

 

 

In ceea ce priveste acuzatia formulata impotriva lui Liviu Tudose de folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii, constand in aceea ca fostul sef al PCA Ploiesti i-ar fi furnizat lui Sebastian Ghita informatii confidentiale dintr-un dosar aflat in curs de urmărire penala, instanta a retinut ca nu exista nici cea mai mica proba in acest sens. Judecatorii supremi au aratat faptul ca parchetul isi sustine aceasta acuzatie in principal pe declaratiile martorilor cu identitate protejata Diaconescu Aurel, Cristescu Florin si Istavan Adrian, care sunt, de fapt, Razvan Alexe si Vlad Cosma, si care au dat declaratii si cu identitate reala.

 

ICCJ: “Este nepermisa utilizarea depozitiei unei persoane in aceasta maniera”

 

Potrivit motivarii Inaltei Curti, in calitate de martori cu identitate protejata, acestia vorbesc despre ei insisi ca si cum ar fi cu totul alte persoane. Astfel, martorul cu identitate protejata Diaconescu Aurel, care este una si aceeasi persoana cu martorul Alexe Razvan, arata in continutul declaratiei sale ca stie ca Razvan Alexe a primit informatii de la niste prieteni de-ai lui Sebastian Ghita prin care acesta ii transmitea date din dosarul instrumentat la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti in care Alexe Razvan era cercetat.

Acelasi martor declara despre el insusi ca in urma discutiilor pe care Alexe Razvan si Vlad Cosma le-au purtat cu deputatul Ghita Sebastian, au aflat de la acesta ca este interceptat telefonic si supravegheat ambiental, iar cauza in care este cercetat este instrumentata de procurorul Negulescu Mircea: “In sustinerea acuzatiilor aduse celor doi inculpati, desi li se imputa ca au incercat sa-l ajute pe inculpatul Alexe Razvan prin furnizarea de informatii nedestinate publicitatii de catre inculpatul Tudose Liviu Mihai si folosirea acestora de catre inculpatul Sebastian Ghita, aratand ca acest aspect rezulta neechivoc din declaratia martorului cu identitate protejata Diaconescu Aurel, Inalta Curte apreciaza ca aceasta declaratie nu poate fi valorificata in nici un mod, pentru ca dincolo de modul neloial in care a fost administrata aceasta proba si a faptului ca este nepermisa utilizarea depozitiei unei persoane in aceasta maniera, se pune in discutie insasi modul in care a fost sesizata instanta de judecata cu aprecierea si interpretarea unor probe astfel administrate.”

 

Incalcarea dreptului la aparare

 

Inalta Curte a mai retinut si faptul ca, prin utilizarea unor asemenea declaratii, DNA a incalcat dreptul la aparare al acuzatului, daca acesta nu a avut, in niciun stadiu al procedurii anterioare, posibilitatea de a pune intrebari persoanelor a caror declaratii au fost citite in fata instantei, asa cum s-a constatat in cauza Delta vs. Franta.

In ceea ce priveste declaratia martorului Cristescu Florin, care este Vlad Cosma, care a declarat ca pentru a-l recompensa pe procurorul Tudose pentru sprijinul informativ acordat, Sebastian Ghita i-ar fi facilitat acestuia o intalnire cu premierul de la acea vreme, Victor Ponta, prilej cu care acestuia i s-ar fi oferit functia de sef al Departamentului Antifrauda, judecatorii retin in motivare ca nici aceasta declaratie nu poate fi valorificata. Instanta a avut in vedere modalitatea prin care a fost obtinuta declaratia, dar si faptul ca declaratiile date in fata instantei de Vlad Cozma, in calitate de martor cu identitate reala, infirma toate aspectele retinute de parchet in rechizitoriu: “Inalta Curte apreciaza ca declaratiile martorilor cu identitate protejata din prezenta cauza, determinante in sustinerea acuzarii si trimiterea in judecata a inculpatilor, nu pot fi valorificate in instanta, incalcandu-se flagrant atat dreptul la aparare al inculpatilor cat si dreptul la un proces echitabil in intregul sau.”

 

Precedent periculos

 

Inalta Curte sustine ca procurorii unitatii de elita DNA Ploiesti au incercat sa acrediteze ideea ca Sebastian Ghita controla tot ce tinea de viata politica, inclusiv numirea in functie de conducere a diferitelor persoane, cu toate ca nici una dintre probele administrate in cauza nu a dovedit acest lucru. ICCJ a aratat astfel ca aceasta acuzatie, prin insasi modul in care a fost formulata, “creeaza un precedent periculos asupra perceptiei ce ar putea fi indusa opiniei publice in ceea ce priveste modul in care functioneaza pana la urma statul de drept, creandu-se aparenta ca orice numire intr-o functie publica de conducere se face strict pe baza influentei politicului.”

In ceea ce priveste trimiterea in judecata a lui Sebastian Ghita pentru ca ar fi condus fara sa aiba dreptul, judecatorii arata ca la data la care se retine ca acesta avea dreptul de a conduce suspendat, ii incetase de drept aceasta sanctiune.

 

Prezentam in continuare cele mai importante pasaje din motivarea Inaltei Curti, pe care o atasam integral la finalul materialului:

 

“Prin incheierea din 26 septembrie 2016 pronuntata in dosarul 2457/1/2016, Judecatorul de camera preliminara a admis cererile si exceptiile invocate de inculpatul Tudose Liviu Mihai numai in ceea ce priveste caracterul nelegal al probei constand in declaratia data de acesta in calitate de martor la data de 02.03.2016 si folosita ca mijloc de proba in acuzarea sa, si caracterul nelegal al ordonantei 308 P/2015 din 21 martie 2016 prin care s-a dispus extinderea urmaririi penale si efectuarea in continuare a urmaririi penale fata de suspectul Tudose Liviu Mihai pentru savarsirea infractiunii de folosire in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii prin folosirea ca mijloc de proba a declaratiei data de acesta in calitate de martor, si, in consecinta, a exclus ca nelegala declaratia data in calitate de martor. (…)

 

Pentru ca rechizitoriul intocmit pe aceste acuzatii (Tudose i-a permis lui Ghita accesul la informatii care nu erau destinate publicitatii-n.r.) isi sustine situatia de fapt in principal pe declaratiile martorilor cu identitate protejata Diaconescu Aurel, Cristescu Florin si Istavan Adrian, Inalta Curte apreciaza ca se impune a fi facute scurte consideratiuni despre modul si contextul in care pot fi valorificate aceste declaratii ale martorilor cu identitate protejata si in ce masura pot sta la baza trimiterii in judecata si condamnarii unei persoane atat prin raportare la normele de drept intern, cat si cele de drept international. O marturie anonima este admisibila ca mijloc de proba in proces daca acuzatul a avut o oportunitate adecvata de a interoga martorii acuzarii si a testa credibilitatea acestora intr-o anumita faza a procesului penal, si aceste considerente au fost retinute pentru prima data in cauza Unterpertinger vs. Austria.

Prin utilizarea unor asemenea declaratii se incalca dreptul la aparare al acuzatului, daca acesta nu a avut, in niciun stadiu al procedurii anterioare, posibilitatea de a pune intrebari persoanelor a caror declaratii au fost citite in fata instantei, asa cum s-a constatat in cauza Delta vs. Franta.

 

Curtea de la Strasbourg a subliniat ca, de regula, audierea martorului trebuie sa fie efectuata de care un judecator care cunoaste identitatea acestuia si care ar putea sa faca o apreciere asupra caracterului rezonabil al motivelor invocate pentru pastrarea anonimatului, cat si asupra fiabilitatii marturiei, asa cum a stabilit in cauza Kostovsky vs. Olanda, iar daca apararea nu a avut posibilitatea de a interoga in mod nemijlocit martorii acuzarii in niciun stadiu al procesului penal, declaratiile acestora nu pot fi valorificate ca proba. Totodata, Curtea de la Strasbourg a subliniat in mod constant ca in situatia in care hotararea de condamnare se intemeiaza in mod exclusiv ori intr-o masura determinanta pe depozitii facute de catre o persoana a carei credibilitate nu putea fi verificata de catre acuzat, drepturile apararii sunt limitate intr-o masura care este incompatibila cu garantiile inscrise in art. 6 din Conventie. Avand in vedere cele prezentate, se poate trage concluzia ca pentru a determina masura in care a fost respectat dreptul la aparare, se examineaza in primul rand ‘greutatea’ declaratiilor administrate fara respectarea exigentelor impuse de art. 6 paragraf 3, lit. D din Conventie.

Luju.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *