Evolutia atasamentului psihologic la copii, de la 0 la 11 ani

In cadrul dezvoltarii emotionale a copilului, atasamentul se refera la legatura emotionala ce exista intre un copil si primul ingrijitor (de obicei, mama).

In psihologie, se fac referiri la atasament ca la o legatura afectiva care in teoria atasamentului este perceput ca fiind necesara pentru supravietuirea fizica si psihologica a copilului, ia forma unuia dintre cele patru stiluri de atasament, influentat fiind de calitatea atentiei, a sensibilitatii si a reactiilor oferite de mama, poate fi clasificat fie ca atasament sigur, fie nesigur, amandoua variantele formand intr-o mare masura caracterul stimei de sine a copilului, increderea in sine si asteptarile pe care el sau ea le are, de exemplu, de la relatiile romantice de mai tarziu din viata si, de asemenea, schimbarile in caracter pe masura ce creste copilul…
Dezvoltarea emotionala a copilului si teoria atasamentului
In cadrul dezvoltarii emotionale a copilului, atasamentul se refera la legatura emotionala ce exista intre un copil si primul ingrijitor (de obicei, mama).

In psihologie, se fac referiri la atasament ca la o legatura afectiva care in teoria atasamentului este perceput ca fiind necesara pentru supravietuirea fizica si psihologica a copilului, ia forma unuia dintre cele patru stiluri de atasament, influentat fiind de calitatea atentiei, a sensibilitatii si a reactiilor oferite de mama, poate fi clasificat fie ca atasament sigur, fie nesigur, amandoua variantele formand intr-o mare masura caracterul stimei de sine a copilului, increderea in sine si asteptarile pe care el sau ea le are, de exemplu, de la relatiile romantice de mai tarziu din viata si, de asemenea, schimbarile in caracter pe masura ce creste copilul…

In continuare veti afla punctele centrale ale comportamentului atasat pe masura ce copilul se maturizeaza pe parcursul varstelor diferite. Veti afla si ca etapele dezvoltarii emotionale ale copilului sunt diferite pentru fiecare copil: unii copii dezvolta comportamentul atasat si anxietatea de separare a copilului devreme, unii tarziu, unii putin, unii foarte mult, unii acceptabil, unii deloc. si aceasta este bine, toti copiii sunt diferiti.

Cum evolueaza atasamentul unui copil
Prin urmare, perioadele de atasare de mai jos sunt orientari generale, deoarece sunt prezentate in teoria atasamentului.

Fazele de atasare sunt perioade relativ fixe. Dar, din nou, nu te alarma daca al tau copil face lucrurile mai devreme sau mai tarziu decat este indicat.
De exemplu, fiul meu a prezentat foarte clar comportamentul atasat si o anxietate puternica de separare a copilului mult mai devreme si mult mai intens decat copilul „mediu.”
0-2 luni – formarea legaturii
Cand copilul are varsta cuprinsa intre 0-8 saptamani, se stabileste etapa dezvoltarii atasamentului sigur. In timpul acestei perioade de pre-atasare, mama va „incalzi” legatura emotionala cu raspunsurile sale sensibile si coerente.

In cadrul comportamentului atasamentului psihologic, aceasta etapa este caracterizata de plansete, zambete, balbaieli si sugere pentru a atrage si a mentine atentia si apropierea mamei.

Copilul poate distinge intre persoanele care il ingrijesc, dar, in general, prezinta mici preferinte. Anxietatea de separare a copilului in relatia cu mama nu a lovit inca. Citeste in acest context: Relatia instinctuala de dragoste si atasament a parintilor fata de bebelus: de ce poate incepe mai greu

2-6 luni – recunoasterea mamei
Catre ultima parte din prima jumatate de an a copilului, bebelusul incepe sa distinga mult mai clar intre figurile cunoscute si cele necunoscute, Copilul incepe sa-si dea seama cum va reactiona mama atunci cand el este anxios sau nefericit.

Asteptarile precoce ale copilului cu privire la reactiile mamei pun bazele comportamentului atasat specific pe care copilul il va dezvolta in jumatate de an.
Comportamentul atasat al acestei etape este caracterizat de ajungerea la mama, apucarea si agatarea de mama (desigur ca plansul, zambetul si neincetata vocalizare continua).

6-11 luni – primele semne reale de comportament atasat
La aceasta varsta si stadiu de dezvoltare a copilului, copilul a dezvoltat o intelegere clara, precum si cine este ingrijitorul sau principal (de obicei, mama). Aceasta constientizare face adeseori ca mama sa fie ingrijitorul principal.

Simptomele atasamentului din aceasta etapa sunt caracterizate de:

• Straini: Ei nu sunt inca perceputi ca o amenintare reala, dar ei ar putea face copilul sa se simta inconfortabil si precaut.
• Mama parasind camera; unii sugari prezinta numai inceputul anxietatii de separare a copilului, in timp ce alti copii au ajuns pana acum la acceleratia completa a anxietatii de separare.Fiul meu era in varsta de numai 3 luni cand era destul de suparat si nefericit daca paraseam camera, sau eram in aceeasi camera, dar nu eram eu cea care il tinea in brate.
11-18 (24) luni – varful perioadei de atasament
La aceasta varsta si etapa a dezvoltarii copilului, comportamentul de atasament al copilului este foarte clar. Copilul este foarte constient de strategiile eficiente pentru obtinerea apropierii dorite a mamei sale.

In cadrul comportamentului atasamentului psihologic, aceasta etapa este caracterizata de:

• Lipirea de mama, tararea si mersul inspre mama, daca micutul isi simte siguranta amenintata fie de straini, fie de plecarea mamei.
• Spatiul din jurul mamei constituie o baza sigura in care copilul se simte suficient de in siguranta pentru a explora lumea.

Un psihilog american Mary Ainsworth a facut un mic experiment cu privire la psihologia atasamentului: Protocolul Situatiilor Straine.

In experiment, Mary a expus copiii la o „situatie ciudata,” in care mamele paraseau camera lasand copiii cu un strain pentru a observa comportamentul separarii si al reuniunii.

Rezultatul acestui experiment a constat in 3 (mai tarziu 4) stiluri de atasament diferite pe care copiii le prezinta, de obicei, atunci cand se simt nefericiti. Poti citi pe larg: Primele intrebari serioase ale copilulului: auto-identificarea

2-4 ani – nevoia proximitatii fizice scade incet
Copilul incepe sa vada in mama sa o persoana independenta cu propriul sau program si scopuri. Copilul isi da seama ca ceilalti oameni au sentimente si obiective si incepe sa navigheze prin acestea.

Cand se apropie de varsta de 3 ani, copilul nu mai vede separarea fizica ca pe o amenintare teribila. Odata cu dezvoltarea continua a constiiintei umane, copilul incepe sa intre intr-o faza in care negocierea si compromisul pot fi aplicate cu succes.

Copilul ar putea fi capabil sa evite suferinta separarii, daca exista un plan pentru plecarea si intoarcerea ingrijitorului.

4-5 ani – comportamentul atasat inca apare din cand in cand
Aceasta etapa din cadrul dezvoltarii copilului este numita etapa prescolara. Nevoia copilului de independenta si explorare viitoare este in crestere odata cu abilitatea sa de a face fata separarii.

Cu toate acestea, copilul inca se confrunta cu multe noi abilitati pe care trebuie sa le dobandeasca intr-o lume care, ocazional, poate parea amenintatoare.

Deci, in perioade de nefericire, este posibil ca micutul inca sa doreasca sa ramana aproape de mama sa pentru a primi protectie, confort si sentimentul de a fi impreuna cu mama.

Prin urmare, conform teoreticienilor teoriei atasamentului si a comportamentului atasamentului psihologic, la aceasta varsta si acest stadiu de dezvoltare a copiilor, manifestarile lor nu sunt vazute ca regresii copilaresti.

Ar fi mai adevarat sa consideram aceste manifestari ca pe o modalitate naturala a copilului de a face fata si de a supravietui intr-o lume care inca pare coplesitoare si amenintatoare.

6-7 ani – disponibilitatea mamei este suficienta
Chestiunile de atasament ale etapei varstei scolare sunt mai putin fizice, si mai mult psihologice.

Caracterul nevoii de atasament s-a schimbat in constientizarea disponibilitatii, mai degraba decat proximitatea fizica directa: Copilul nu mai are nevoie sa se afle langa mama sa, atat timp cat stie ca mama este disponibila in cazul in care are nevoie de ea.

De asemenea, copilul incepe sa vada parintii ca parteneri cu care se va stradui sa aiba o relatie de implinire, ceea ce inseamna ca cei mici sunt dispusi sa faca compromisuri care sa satisfaca toate nevoile, nu doar nevoile lor proprii.

7-11 ani – o doza buna de mama din cand in cand este suficienta
Temele atasamentului psihologic din aceasta etapa a copilariei mijlocii continua sa evolueze in jurul negocierii modului de a mentine o baza sigura.

Copilul devine din ce in ce mai activ in procesul de planificare, iar nevoia de a fi independent creste constant.

Te rugam sa retii: Toti copiii sunt diferiti, iar stadiile de mai sus sunt doar generale, si nu un rezultat final!

Sursa: Desprecopii.com

Related posts

Leave a Comment

4 × 5 =