Cum poate deveni un atașament anxios sănătos într-o relație

Persoana cu stil de atașament anxios are nevoie de multe asigurări, îi e teamă că va fi părăsită. În acest caz, cum e influențată relația de cuplu și care e soluția?

Dacă există probleme legate de anxietate în arborele genealogic al unei familii, este foarte posibil ca acestea să se transmită și următoarelor generații.

Dacă problema nu este conștientizată și dacă nu se caută un ajutor specializat, se poate ajunge la o tulburare de anxietate.

Tulburările de anxietate au cauze complexe, ele pot fi influențate de circumstanțele biologice și de mediu. O cauză a acestora poate fi stilul de atașament.

Experiențele timpurii din copilărie pot duce la tulburări psihologice. Cercetările contemporane arată că stilurile de atașament joacă un rol important în dezvoltarea tulburărilor de anxietate.

Când cineva se formează ca persoană și este influențat de experiențele timpurii cu părinți anxioși, poate dezvolta un stil de atașament anxios și poate privi lumea ca pe un loc nesigur.

Poate fi temător, se poate adapta mai greu din punct de vedere emoțional și poate avea o hipervigilență chiar și pentru cele mai subtile semnale.

De asemenea, poate avea dificultăți legate de încrederea în ceilalți, o stimă de sine scăzută, precum și probleme de sănătate asociate cu atașamentul anxios.

Stilul nesigur se datorează persoanei care l-a îngrijit și care nu i-a răspuns la nevoi. Acest stil de atașament se manifestă în trei direcții:

  • atașamentul anxios (copilul a fost derutat deoarece persoana care l-a îngrijit era mereu schimbătoare și inconsistentă în acțiuni);
  • atașamentul evitant (copilul a fost neglijat, nu i-au fost îndeplinite nevoile);
  • atașamentul dezorganizat (copilul a fost traumatizat, abuzat sau a trăit într-un mediu haotic, s-a temut de persoana care îl îngrijea).

Întrebarea este dacă o persoană cu un atașament anxios poate avea o relație de cuplu sănătoasă, intimă. Îndoiala de sine și neîncrederea pot alimenta anxietatea, iar comportamentele anxioase pot afecta adesea interacțiunile cu partenerul, mai ales dacă stilul de atașament al acestuia este unul de evitare (tinde să se închidă și să evite conexiunea reală).

O persoană cu un atașament anxios are nevoie de reasigurare, iar partenerul evitant, dacă nu-i poate oferi acest lucru, se va retrage.

Retragerile repetate duc la o nevoie și mai mare de reasigurare și, astfel, acest tipar poate continua la nesfârșit, ducând chiar la separare.

Atașamentul ne modelează capacitatea de a iubi, și stilurile de atașament al partenerilor pot influența succesul sau eșecul unei relații intime.

De aceea, relația cu un psihoterapeut poate fi o sursă de vindecare pentru astfel de stiluri nesigure de atașament. Acesta ne poate ajuta să observăm faptul că oamenii pot fi de încredere și că ne putem baza pe ei.

Este nevoie de mult efort pentru a reuși. Este important ca fiecare partener să-și identifice propriul stil de atașament și să știe ce caută cu adevărat la celălalt.

La fel de important este să vedeți dacă mai reacționați la rănile din trecut. De obicei, oamenii au tendința de a recrea tiparele relaționale nesănătoase din copilărie în viața de adult, deoarece un lucru familiar este mereu mai confortabil.

Vă puteți pune la încercare nesiguranțele alegându-vă un partener cu un stil de atașament sigur și încercând apoi să vă dezvoltați într-o astfel de relație.

Când veți începe să vă înfruntați temerile despre iubire, veți crea noi stiluri de atașament, care să susțină o relație iubitoare și fericită.

Dacă ambii parteneri au probleme legate de atașamentul anxios, dar vor învăța cum să călătorească împreună, cum să observe acele comportamente anxioase dintre ei și cum să devină niște persoane de încredere, atunci vor crește apropierea, intimitatea și conexiunea reciprocă, chiar și în zilele cele mai dificile.

Sunt multe de câștigat prin înțelegerea stilului de atașament. Nu numai că poate reduce anxietatea, dar ne poate îmbogăți și relația de cuplu.

sursa: Dr. Nadia Gorduza

Related posts

Leave a Comment